0306

Artefactele unui viitor probabil

Conglomeratele de forme contemporane, pe care indeobste le situam functie de utilitatea lor si mai putin dupa structurile pe care le contin, reprezinta solidificarile unei experiente generale. Numim unelte acele aglomerari de materie pe care le utilizam, cotidian, pentru transformarea mediului inconjurator intru obtinerea unui grad de confort impropriu mediului din care sustragem resurse.

Am folosit focul in sensul invers obisnuit. Civilizatia a uzat de puterea acestuia pentru sculptarea, intr-un sens larg, orizontului recognoscibil, proces care, prin repetitie, a adus beneficiile pe care, astazi, le invinovatim. Reusim acum sa polimerizam orice peisaj, reducem orice padure la gigacalorie.

Viitorul nu ne apartine. Sintagma devine vizibila prin straturile de masa plastica cu care incercam sa retinem fosa septica, in hypersacose si refrigerarea ipotezei ca totul va mai rezista. Falsele teorii in urma carora permitem abandonarea unui viitor stins isi fac simtita prezenta mai repede decat ne pregatim.

Apocalipsele mici ies din sfera personala afectand grupul care ne conferea, pana mai ieri, identitate si certitudine. Noii prooroci nu sunt vizibili, nu ofera simboluri care sa te salveze, mantuirile au fost puse pe foc de catre cei din urma noastra. Utopia se transforma in deziluzie si te asteapta saptamana viitoare.

Artefactele functioneaza pe post de ancore de memorie. Reprezinta o utopie topita, prezentata in alb/negrul unei conventii care sprijina empiric o posibila recuperare, dupa incendierea tuturor probabilitatilor.

claudiu cobilanschi