THE MASSAGE IS THE MESSAGE

0837

ParaditGaraj travels to Heidiland. Zurich lies at the very heart of the Heidiland paradise. As always PG is interested in the fate of "paradise" as a continuing secular and mythical trope of enclosed and walled-in wellness.
How and under what particupar and specific shape, for example, have the prosperity stories surrounding the country of Schlaraffenland (from Middle Hoch Deutsch sluraff = loafer, drone, idler; „Das Land der faulen Affen“ the land of lazy monkeys) survived the constant cuts, heavy financial losses, bankruptcies, insolvency, bad investments, shrinking funds and zero artist fees. We are still relentlessly searching for the back-rooms, the corridors and antechambers of wellness during today's economic gloom.

At first, we thought of maybe bringing back Heidiland to its initial purity of green alpine meadows, happy sun-tanned and healthy girls, goat herds and Cabaret Voltaire's, and getting rid of all the banks, Davos meetings and Art Basel's.
But hey, the fact stands that there was only one way for ParadisGaraj nowadays to get from Draculand to Heidiland. And that way was by massaging the Swiss public, Swiss art lovers, Swiss citizens, gallery owners and curators after all the hard work. We would have liked to offer Full Body Massage but because of the new austerity measures, the ICR no-artist-fee laws, PG can offer only Limited Body Massage in a limited Romanian hospitality situation.

Bibliomantie in Noaptea Bibliotecilor

0386

Cartile FRR au participat in Noaptea Bibliotecilor, calatorind din poarta in poarta, pe musamaua proprie catre viitorul cititorilor si trecutul valizelor prin fata body-guarzilor de la Biblioteca Nationala (!) si disputa cu ei. De ce nu este Noaptea Bibliotecilor cu noi, de ce trebuie sa fie numai noi participanti la ea? De ce nu au voie aceste sa intre aceste carti in marile biblioteci? De ce constituie FRRul o amenintare atunci cand sta in fata detasamentelor de masini si taxiuri de lux parcate in fata?
Este din ce in ce mai clar ca nu avem ca nimeni nu asteapta nici un fel de auto-organizare inafara marilor programe initiate de marile biblioteci in intunericul noptii.
Cu ajutorul practicii bibliomantiei am incercat sa oferim o gama larga de interactiuni cu cartea.
Prima sedinta de bibliomantie a avut loc in fata Bibliotecii Centrale Universitare, PG-FRR ocupand locul din spatele statuii. Momentul nu a trecut neobservat nici macar de artistii-portretisti din zona - acestia alaturandu-se entuziasti initiativei - fiecare in regimul propriu de activitate, scurtcircuitand astfel, pentru un moment, atat carisma locului aflat sub testicolele de otel statuare cat si fluxul de entuziasti ai citirii, impatimiti ai noptilor pierdute in fata bucoavnei.
FRR a precizat, in ciuda presiunii publice, ca stocul de carte prezentat nu este destinat comercializarii sub nici o forma si a anuntat de fiecare data intentia de a deslusi viitorul curiosilor cu toate ca a fost avertizat asupra impietarii Sfantului Ciprian (?), patronul noptii trecute, care - pesemne - are ceva impotriva dorintei firesti de cunoaste stihiile ce vor sa vina.
A doua oprire a caravanei FRR a avut loc in fata intrarii Bibliotecii Nationale de unde a fost alungat de catre fortele de ordine pe motiv ca nu face parte din eveniment si ca daca vin televiziunile cartile noastre nu ar da bine pe sticla, probabil. Protestele vehemente ale unuia dintre membri au fost antamate de catre celalalt membru FRR care, nonviolent, a hotarat mutarea musamalei spre un colt mai ferit unde tezaurul FRR era in afara de orice primejdie. Pe fereastra usii din dos a Bibliotecii Nationale, publicul larg, participant al Noptii de Cristal, tanjea catre valizele noastre.
FanClubul Reusitelor Romanestei va repeta sedinta de bibliomantie intr-una din zilele viitoare (lucru adeverit in deschiderea cartii "Micul Tamplar" Tineret 1958) pentru ca are convingerea ca ii poate intalni pe aceeasi oameni prezenti de-a lungul evenimentului si in absenta unui cadru-protocol extraordinar, in bibliotecile de cartier pe cale de disparitie.

PG-FRR

Mai jos cateva ilustratii cu datul si cititul in cartile alese de oameni:

0383

L'hospitalité roumain a ICR Paris avec ParadisGaraj DROM-COM

La Bucureşti ParadisGaraj a încercat să menţină o oază paradisiacă pentru artişti, curatori şi alti iubitori de cultură din capitala noastră. Un mic gărăjel unde să nu se mai gândească la ziua de maine, la bani, la faimă sau la lipsa publicului. Defapt am deschis ParadisGaraj ca să nu îi mai auzim p ceilalti plângându-se şi miorţăindu-se. Ne-am bătut capul cum să îi consolăm pe egalii nostrii, dar incet incet am ajuns să îmbunătăţim calitatea vieţii si fericirea celor care ne sunt oricum ierarhic superiori - curatorilor străini, directorilor si invitaţilor influenţi. Ne-am dat seama in ultima vreme că sigur avem ceva util de oferit, servicii pe care numai estul ştie cum să le ofere. Nouă chiar nu ni se par umilitoare sau exagerate aceste servicii si multe altele, mai ales când ştim că le putem oferi raiul pe pământ si readuce in prim plan ospitalitatea romaneasca.

OSPITALITATE ROMANEASCA

Tot aşa la ICR Paris am încercat să instaurăm si să îmbunătăţim oferta instituţională locală, pe perioada de vacanţă a cadrelor ei. In inima ambasadei am încercat să inauguram din proprie iniţiativa un loc propice funcţionarii unor retele sociale, un loc relaxat si rafinat pentru curatori, profesori si artisti, in speranţa că de acolo o să le vină inspiraţia pentru proiecte viitoare, pentru exploatarea armonioasa a resurselor creative, imbunatatind astfel fizioterapeutic & bioenergetic sansele artistilor de a aplica la rezidente viitoare, impune politici culturale îndrăzneţe sau realiza proiecte in spaţiul public cu bugete medii, mari si greucene. 

In 2030 se estimează că un sfert din populaţia Europei o să fie sexagenară sau septuagenară. Artişti, curatorii si galeristii pensionari din viitor se vor putea bucura de serviciile noastre in spa-uri special amenajate din iniţiativa noastră. Până la acea dată lucram cu personal redus dar plin de dedicatie.

ParadisGaraj se axeaza pe potentialul latent, placut si lipsit de stres, deseori neglijat in spatiile oficial. Ne propunem sa asiguram acest spirit de “ospitalitate romaneasca contemporana” (“l’hospitalité roumain contemporaine”) un fel de vacanta binemeritata, de concediu profund, mentinand o atmosfera prietenoasa si primitoare in sălile de expoziţie, la serviciu sau in timpul conferinţelor.   

Cadru & desfăşurare

Prin modificari mici dar semnificative, ParadisGaraj contribuie la potentarea unor spatii aparent seci, îmbâcsite şi oficioase situandu-se la graniţa laxă dintre instalatie, design de interior si wellness institutional (tradus aproximativ  prin “bineţe”). 

Cateva sezlonguri tropicale, o măsută de cocktail, etc pot fi oricând instalate pentru a face locul mai primitor, mai predispus unor serii de intalniri si discutii strategice cu artisti, curatori sau directori de institutii (membrii cheie ai scenei culturale), asigurându-le condiţii de funcţionare optimă.

Reamintim că la Brukenthal, in iunie 2011, invitaţi să participam cu Kunsthalle Batistei alături de intern-ul nostru de origine germana Daniela Kneipp Velescu, l-am numit pe fostul primar Klaus Johannis, in functia onorifică de director Kunsthalle Batistei (*nume adoptat de ParadisGaraj dupa participarea la Bienala Bucuresti). Acolo, la Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal, am incercat sa asiguram un maxim de confort directorului invitat, oaspetilor prezenti si audientei specifice. 

0381

Sehr geehrte Damen und Herren,

Doamnelor si Domnilor,

Ladies and Gentlemen,

My name is Daniela Kneip-Velescu and I just started an internship / Praktikum at Kunsthalle Batistei – a very misto place!

I´m  studying Fine Arts at Städelschule in Frankfurt am Main, where  I´m also involved in administrative Angelegenheiten representing the student body in the Konvent. Therefore I am really interested in the art scene and the Funktionalität or Dysfunktionalität of its structures specially in the realm of the representing institutions. 

Stellvertretend I will introduce you to the Leitmotiv and Ursprung of Kunsthalle Batistei and the urgent issue titled „Most wanted: DER DIREKTOR for KUNSTHALLE BATISTEI!“

(What is Kunsthalle Batistei or better still, how did we become Kunsthalle Batistei?)

Kunsthalle Batistei is the hidden dream-come-true of every contemporary art space in Romania in the last 20 years or so. Kunsthalle Batistei has achieved this air of inevitability and inescapable sense of self-importance and value after being part of the Bucharest Biennale.

Kunsthalle Batistei was formerly known as ParadisGaraj, a small independent space in the city center of Bucharest (Batistei street, just across from the US Embassy). It was re-baptized Kunsthalle Batistei in 2010, after the first DVD started playing video's in a loop on a new installed white screen, just on top of the former entrance of the space. Then, after two years functioning as a tiny ParadisGaraj, we suddenly realized the “Kunsthalle”-Potenzial had always been there. But „even a blind squirrel finds a nut once in a while“.  

Unfortunately it was a short-living hope as the owner had also noticed this potential and also the fact that it was much cleaner and whiter than before. Unsere Kunsthalle Batistei, even more than ParadisGaraj, was the usual Romanian success story – Das Leidmotiv. In the moment we turned into something better than our usual Do It Yourself precarious and dingy garage, it got taken away from us. In the moment we thought we made it, our success got stolen from us. It was kind of the same story when Romania joined the NATO, or joined the EU, there was an effort in trying to build better roads but Romania ended up being scolded for corruption.

     

(What does Kunsthalle Batistei look for in Sibiu/Hermannstadt?)

Kunsthalle Batistei has tried out a lot of solutions, a lot of strategies and artistic models. But somehow things always fell apart, got out of hand, there was a sloppy management, a lack of vision maybe, or just plain idleness. And Müßiggang ist aller Laster Anfang. So actually the situation got even worse:  we don't own a space and there´s a lack of money to pay the rent, we cannot offer very much. What we can offer is raw muscle power, we can carry materials (stone, wood, big monitors, etc), we also have a lot of primitive instincts and brutal creativity. We´re lacking brains and a Direktor that could lead us and Kunsthalle Batistei to the next Biennale, the next art fair, and maybe the next young curator-guru.

I think we have finally found the answer to our dilemma: We need a Direktor. Der Direktor should be of German or Austrian origin, specially a Schwab or a Sachsen would be most welcome. He could be mixed-blood, But he should have a German element and we prefer a German to come and fix things in Romania. We also have a historical precedent with the Hohenzollern dynasty, when the modern state of Romania was basically manufactured under Western inspection and wise rule. We need a German Leitfigur. We need a responsible person who knows the definition of Ordnung und Disziplin. A Direktor, who can establish these magnetic poles / diese magnetischen Pole in our artistic universe. As the Germans did so many good things in Romania, maybe they can also fix Kunsthalle Batistei. We think that only a Direktor can put an end to a vicious circle of misery, a circle of ineffectual and sloppy management and transform it into a virtuous circle of artistic and curatorial bonanza.

It is not enough to have funds, to get money from foundations, from banks or from the EU. We are convinced that we hauptsächlich are in need of a real boss, a Leitfigur. We can offer this Direktor total control over our institution. Kunsthalle Batistei can become his home, his pet project, his secret lover, his backyard, his parking lot or frontispiece. He can also change the name, he can add his family coat-of-arms to the Kunsthalle, advertise his family business or brand, or his hometown name. Der Direktor can have total financial control over Kunsthalle Batistei. We want to be the forefront, the Apex of the current trends and offer him totale Kontrolle on who gets thrown out, who gets employed, what art projects should be realized, and which decisions are richtig oder falsch. Der Direktor can also tell us whom to love and whom to hate. It would be perfect if he could transform Kunsthalle Batistei and improve or rather establish a Service-Landschaft. We consider this Service-Landschaft to be fundamental to the art scene in Romania. In Romania we are encountering a Service-Wüste, people are grumpy with bad manners and spiteful, maybe because of all the years of Communist rule, but now a German could improve the welcoming aspects of our Kunsthalle Batistei and turn it into a Service-Oase, to make it more magnetic to foreign artists and curators, their galleries and Kunstvereine.  

Because of the given fact, that we are invited to this fair in Sibiu, a former cultural Capital, an ancient German town, we would like to ask Klaus Johannis, the former mayor of Sibiu to become the honorific Direktor of Kunsthalle Batistei. We got this idea, because at some point in the past, to end a political crisis and strife between the parties in Romania, he was called as a German to fix things and maybe become our president. We can only offer a comfortable chair for our next Direktor with a cocktail to quench his thirst. We cannot offer him the presidency, only an important and all-powerful role as Der Direktor of our Kunsthalle Batistei if he would like to help us. Please become Der Direktor!

  

Vielen Dank für ihre Aufmerksamkeit!

Herzliche Grüße

signed

the board of Kunsthalle Batistei    

0378

DIN DRAGOSTE DE INGINERI

ParaditGaraj, catod al circuitelor alternative din oras, deschide calea "Muzeului Electro-Tehnic" - componenta de baza a FRR. Mai multe detalii veti gasi in "Fisa Tehnica".

(glosar: dioda, rezistenta, politehnica, fizica nucleara, rezistenta fizica, ion negativ, electron, minus, circuite integrate, electrozi, costume de protectie, masuri de siguranta, norme de protectia muncii, tensiune, voltaj, amperaj, forte de frecare, inertie, laborator, baterie, acumulatori etc.)

0377

Despre CNDB si adevarata prietenie

Se fac planuri, dansatorii plang, curg imaginile cu dezastrul, peretii sunt negri, se transmit condoleante, ministerul suspina, Opereta este de-zo-la-ta, schela se inalta, Caramitrul isi sterge lacrima sacrificata pe obrazul societar, paznicii aduna tristi mucurile de tigara, cutiile de bere se incoloneaza spre al patrulea parastas, umbrele se astern peste dansul romanesc in ritmuri de milonga, coregrafii au amortit, candidatii blufeaza, suntem sustinuti de la Paris si Oslo, teatrul romanesc are usa inchisa, gardurile cresc cu parere de rau si e atat de gol in jur...

CNDB isi muta toata deschiderea intr-o camaruta in fostul UTC, scrisorile de amor institutional nu sosesc la timp, parcarea se scumpeste, sediul este intabulat de prietenul de altadata. Ce te faci, ce (mai) e de facut, cand totul se prabuseste?

ParadisGaraj este strainul prietenos, mana de ajutor intinsa cand nimeni nu este imprejur, solidaritatea onesta, resursa providentiala, sinceritatea intruchipata, imprumutul naiv si zambetul fostei prietene. ParadisGaraj vede in CNDB ceea ce nu a reusit sa fie niciodata, priveste cu respect si admiratie la geamurile luminoase si oamenii care se vad prin ele. Din fostul nostru sediu, la fel de alb si curat, din poarta - CNDB-ul s-a vazut intotdeauna aureolat de lumina Apusului. Era certitudinea ca acolo este experienta adevarata, spectacolul complet, performance-ul unde Paradisul si-a cautat intotdeauna locul. Pe bancile Centrului s-au asezat sperantele, acolo au invatat toti prietenii nostri sa caute ceea ce nu gaseau. Au venit, ne-au povestit si ne-au convins sa fim aproape, sa ne facem utili, sa fim atenti la cele infaptuite acolo, sa punem umarul cand e nevoie.

L-am ajutat pe Perjovschi cand nimeni nu-l mai voia, ne-a ajutat la randul nostru cand nimeni nu-l mai voia, ne-am transformat in kunsthalle cand Bienalei nu i-a ajuns Garajul, am vandut gogosile paradisiace pe bani grei, am hranit ursii care ne amenintau Zmeura de Aur, pe scurt am fost acolo cand toti erau in alta parte.

CNDB ne trebuie in continuare. Este pentru Paradis ca vecinul de peste gard caruia ii sari in ajutor cand si-a dat foc la casa. Si noi am gresit, si noi am fost salvati, si noi - acum, la randul nostru - punem mana, la greu. Credem in punerea la comun a resurselor, stim ce inseamna spatiul si agenda comuna, prin noi insine vom reusi.

Echipa de evacuare a ParadisGaraj, alcatuire informala de criza, isi face datoria de constiinta in a se pune la dispozitia Centrului National al Dansului pentru ultimul drum catre UTC. Suntem putini dar vom face tot ce ne sta in caracter ca evacuarea prietenilor sa fie cat mai rapida. Cu fiecare cutie deplasata, cu fiecare Birou dezmembrat, cu fiecare atelier transformat, visul Paradisului pe scena de arta contemporana prinde fiinta. Fiecare serviciu pe care il putem face, venind in intampinarea momentelor de singuratate, este o declaratie de intentie de care se poate si se va folosi, pana la urma, toata lumea. Evacuarea ne paste pe toti, nu lasati invidia sa va cuprinda cand nu e momentul: CNDB-ul ramane fara spatiu, scaunele sunt in drum, spectacolul e in strada pentru prima data - e nevoie de noi pentru prima oara, vom fi acolo unde este nevoie.

Echipa de evacuare a ParadisGaraj asteapta sa fie chemata din clipa in clipa, nimic nu e pierdut inca!

>>>  http://aerobix.blogspot.com/2010/07/0362.html

CNDB OCUPAT

In cadrul actiunii de protest - ocuparea actualului spatiu CNDB odata cu inceperea demolarii fara a se fi gasit o solutie decenta si concreta pentru comunitatea artistica care i se asociaza – propun reproducerea grupului statuar “Carageliana” amplasat in fata Teatrului National. Joi, 24 martie, incepand cu ora 12.00, la pranz, in fata TNB, un grup de artisti vor reface complexul ansamblu statuar, intr-o varianta, ce-i drept, mai mica dar mult mai ieftina – mai exact, fara nici un buget.

 Se pare ca arta monumentala isi gaseste oricand legitimitatea si dreptul de a fi sustinuta financiar. Ca exemplu, costul grupului statuar ar fi acoperit fara probleme bugetul de constructie a unui nou spatiu pentru dansul contemporan sau ar fi permis achizitia unuia sau a mai multor spatii. Insa un loc dinamic, in care informatia circula, un spatiu de cercetare si dezbatere, un loc viu in care artistii sa se poata intalni si lucra nu reuseste sa devina o necesitate sau sa apara pe vreo lista de prioritati, precum arta monumentala si intepenirea intr-o apreciere  - care aminteste de vremurile dinainte de ’89 – a “lucrului mare”, oricum ar fi el.

Tin sa precizez ca actiunea nu vizeaza in nici un caz continutul grupului statuar sau ideea de a il omagia pe Caragiale. Cu totii il iubim pe Caragiale. In mod paradoxal, probabil ca el ar fi criticat cel mai asiduu astfel de anomalii ale politicii culturale din Romania.

Alexandra Pirici

CNDB OCUPAT

0375

"Grupa de tineri in paza si apararea unei lucrari de arta: KNOT BUCURESTI"

"Lucrarile de arta sunt constructii din lemn, zidarie, metal sau mixte. (...) Importanta lucrarilor de arta din punct de vedere militar, in situatii deosebite si in starea de razboi, impune trecerea la paza si apararea acestora. Apararea unei lucrari de arta sau a unui obiectiv important are unele particularitati in functie de pozitia geografica a acestora. (...) Detasamentele de tineret, destinate pentru paza si apararea unei lucrari de arta, statie de cale ferata sau alt obiectiv important pot participa, in subordinea subunitatilor militare sau de garzi patriotice, la indeplinirea urmatoarelor misiuni: siguranta nemijlocita a obiectivului prin patrule, pande, posturi de observare; nimicirea elementelor de cercetare-diversiune ale inamicului. (...) Comandantul de detasament va arata demonstrativ tinerilor cum se organizeaza si se duce lupta grupei de tineri pentru apararea unei lucrari de arta." (Manual de pregatire militara generala a tineretului pentru apararea patriei, Ed. Bucuresti 1984)

Activitate instructiv-educativa implicand membrii comunitatii locale pentru asigurarea bunei desfasurarii KNOT pe toata durata sederii in Bucuresti ROMANIA.

Experienta berlineza a KNOT-ului ne forteaza sa fim prevazatori si neincrezatori in propria capacitate de organizare la fata locului. Astfel, din initiativa proprie, nesiliti de nimeni de aceasta data, am alcatuit o lista cu posibile puncte slabe ale situatiei din Bucuresti: prezenta unor mase uriase de oameni flamanzi, incapacitatea de gestionare a situatiilor de criza (raniri, taieri, accidente prin cadere si strivire, pierderea unui membru sau a unei functii vitale, etc.), absenta regulilor de prezenta VIP, preventia incendiilor, indefinirea potentialului de autogestionare. Insa cel mai important este elementul material, urmand costurile de productie si sumele investite. KNOT-ul este rodul unei investii multinationale, initiate de nemti, sustinut de polonezi si avand o participare romaneasca. Toti stim ca Bucurestiul este un mediu mult mai periculos decat orase precum Berlin si Varsovia, situate la vest de noi. Infractiunea, criminalitatea, proxenetismul, vagabondajul, escrocheria economica, lipsa acuta a fortelor de ordine, toate aceastea duc la distrugerea de proprietate privata si alte fapte reprobabile. Cum bine stim, aceasta stare de lucruri a dus la consecinte grave in privinta binelui public si a proastei reputatii a tarii peste hotare. Strainilor le este frica sa vina in Romania, ne vorbeste toata lumea de rau, nimic nu functioneaza.

Descrierea programului de activitate zilnica:

PANDA: prezenta clandestina la KNOT, stand la panda inarmati.

RECRUTAREA: recrutarea elementelor posibil perturbatoare in favoarea KNOT.

CERCETARE FOTO: imagini cu toate activitati suspecte de la KNOT sau in jurul KNOT-ului.

PROCESARE: datele stranse vor fi trimise zilnic la punctul de control KNOT.

PROCES VERBAL: la finalul KNOT vom intocmi un procesul verbal cu activitatile suspecte.

Buget(negociabil) achizitionare armament procurat din piata chinezeasca (Dragonul Rosu):

- minimum 1 bucata mitraliera

- minimum 4 pistoale

- max. 10 laser pointere

- 2 sabii laser

- 2 phasere tip star trek

- 1 transportor blindat

- cozi de lopata, etc.

0374

REPETITIE CU PUBLIC 23 AUGUST cu Q&A

PG organizeaza o sesiune F.R.R. Duminica, 22 August in cartierul Drumul Taberei din Bucuresti avandu-l cainvitat pe Simion Cernica cu '23 pe 22 dupa 21', cercetare-prezentare performativa cu scop discutabil evaluativ si educativ si in premiera cu spicuiri din tezele nepublicate 'Fantomele trecutului se evapora mai repede vara'.

Sa repetam impreuna pentru tag-urile selectate.

23 August (1939/1944/1948/1989), din nou 22 Decembrie, 21 de ani, (re)nastrerea unui ratiuni, 20 de ani sigilati, regasirea unui natiuni, festivitati pagane, numerologie istorica, reinterpretare manifest, țară româneasca fara țară, ilegal, popor fara tractor, avem sclavi, arta si lupta la români, Simion Cernica are un steag, descantare la cald de istorie personala, si altele nealinieri.

Vom incerca deasemenea sa raspundem publicului la urmatoarele intrebari de cultura generala:
Este 23 August 1944 o cotitura a istoriei? Care e “lovitura de traznet” mentionata de Raymond Cartier? Ce anunta postul Radio-Londra la ora 23 in ziua de 23 august despre armatele romana si sovietice in drum spre Budapesta si generalul Tito? Cate efective avea armata Romana la eliberarea Ungariei? Cate efective avea armata Romana la eliberarea Cehoslovaciei? Ce fosti luptatori romani din Spania, emigranti romani antifascisti, studenti romani, muncitori veniti in Franta in cautare de lucru au luptat in lupta de eliberare din Franta? Cati kilometri au fost in batalii de armatele romane in razboiul antihitlerist si cati kilometri patrati de teritorii au fost eliberate? Ce populatia avea Romania (RSR) pe 23 August 1989?

* evenimentul are loc la ora 19.30 in parcul Moghioros, Teatru de Vara (langa lac).

** imagine: desen autor nedezvaluit, circa 1965-1968, din colectia S.C. 

*** mai multe detalii vizuale: http://www.simioncernica.com/sc1/23_22_21.html

0373

Regulament de functionare FANCLUB REUSITELE ROMANESTI

Brigada FRR are intotdeauna ca obiectiv formarea prin forte proprii in randul oamenilor pe baza celor mai noi descoperiri stiintifice si tehnice, a unor profunde convingeri materialist-stiintifice locale, despre viata, natura si societate. Ne intereseaza rolul savantului roman, etologia captivitatii, simturi versus bun simt, manual despre rani din impuscare, viziunile politice despre ecologie, scientismul, eternul feminin, civilizatia montana, calibrare decalibrare, exista o psihologie a alimentatiei?, informatii despre catastrofele ecologice care nu isi gasesc loc in presa, agricultura la limita ariditatii, solomon marcus despre semiologia cotidiana, ilustrarea unor limite fizice, aprecieri asupra infectiilor sociale, catastrofologie, animalele si cutremurele de pamant, critica "prietenilor", istoria geniilor... americane, cercetari clinice si experimentale privind batranetea, cazuri de contrabanda – Interpolul intra in actiune, ideologie anti-capitalism, adolescenta prag intre varste, istoria romantata a escrocheriei romanesti – vanzatorii de iluzii, halucinanta aventura a stupefiantelor, revolutia burgheza din tarile de jos sau fundamentarea istorica a ideologiilor liberale, argumente stiintifice din stiintele naturii in sprijinul ideologiilor social-democratice, Alexandru Mironov, despre traforaj - activitate-hobby a oamenilor muncii, pozitivismul, indrumari despe comportament in cadrul colectivului, etica socialista, sfaturi pactice despre colegialitate si prietenie, despre federatia romana de popice, noxe profestionale, progresul societatii ne obliga!, istoria secretomaniei, lenesul si lenea, fumul si afumarea, cel mai usturat ardei din Bucuresti, sunteti o femeie sanatoasa?, de toate pentru toti turistii!, despre practicile yoghiste si adevarul lor, profilaxie si recuperare, factori de risc, siguranta, preventia imbatranirii precoce, Binele si Raul, file din istoria colonialismului, utilitarismul, vizunea spionajului tehnologic WWII versiunea britanica, Oppenheimer parintele bombei nucleare si anti-ameri-comunismul lui, tehnologii impumutate de la animale, entomologie practica, un sprijin original pentu cei care au proiecte in Franta, Italia Posibila, spionaj militar in razboiul rece, In afara Timpului - experiment stiintific din anii 60, miracolul japonez si secretele lui, perspective si simetrii in arta si tehnologie, contraspionaj si furt de inteligenta in Occident, stiinta romaneasca in actiune, (lista continua)

ORICINE POATE DEVENI UN FRR-IST, CAT AI ZICE PESTE!

0372

FanClubul REUSITELE ROMANESTI organizeaza o biblioteca publica libera. Rafturile bibliotecii se vor umple cu cartile noastre, ale voastre si ale altora pe masura participarii. Fiecare carte poate fi imprumutata si recomandata ulterior. Accesul este liber si gratuit, costurile functionarii fiind acoperite din donatii.

In cazul in care vrei sa participi la acest proiect, iti poti lista singur cartile in biblioteca FRR cu ajutorul acestui >>formular<<. Un atare gest va fi recompensat pe masura.

Pentru consultarea libera a raftului mergeti la acest link.

0371

Dragii nostri,

ParadisGaraj a primit o scrisoare deschisa, un soi de petitie cu aer de gluma proasta, avand in vedere situatia oricum tulbure in care ne aflam. Publicam mai jos randurile inveninate care ne sunt adresate. Desi situatia este pe alocuri adevarata, credem ca numai judecata colectiva poate sa reliefeze unde am gresit. Din pacate nu putem lua in considerare, ca pana acum , doar punctul nostru de vedere. Ne vedem pusi in situatia de a renunta la independenta de pana acum si sa luam in calculul deciziilor viitoare parerea celorlalti, mult mai multi, despre noi.

Dupa parcurgerea textului de mai jos, va trebui sa fiti de acord cu noi ca ceva adevar exista. Intr-adevar multe din lucrurile facute sub acoperirea ParadisGaraj au fost un esec. Fara sa ne dam seama am cazut in plasa artei de a observa numai partile negative, ridicole, derizorii. Ne-am facut un nume din meschinarii.

Insa Romania are mult mai mult de oferit. A trebuit sa primim un astfel de feedback, ne-a fost batut obrazul, ca sa intelegem ca in ne uitam in directia gresita. De ce sa vezi numai orgolii ranite, lucruri rele, impunsaturi, strambe, lovituri la gioale, bani murdari peste tot?

Ne-am decis sa fondam "FANCLUBUL REUSITELOR ROMANESTI", organizatie informala, pedagogic-didactica. Ne vom dedica propagandei tehnico-stiintifice romanesti.

Toata lumea este invitata sa participe, sa faca sugestii si propuneri, in acest sens.

Vom anunta pe canalele cunoscute, programul de actiuni, cercetari, completarea Fondului de Carte, experimente, etc. legate de activitatea fanclub-ului.

Cu prietenie,

ParadisGaraj

>>-------------------------------------

"Noi, subsemnatii, adresam aceasta petitie conducerii ParadisGaraj cu urmatoarele sugestii:

1. Garajul nu este galerie, incetati cu minciunile si escrocheriile.

2. O mare mare seriozitate si responsabilitate profesionala ar duce la rezultate clare.

3. Nimic din tot ce ati intreprins/initiat sub egida ParadisGaraj nu s-a dovedit a fi valoros, productiv, competititv, cu greutate. Rezultele voastre cuantificate, in anii recenti de activitate, de la fondarea ParadisGaraj, sunt nule.

Daca nu incetati si nu va organizati intr-un mod constructiv, nu mai avem ce discuta.

V-am sustinut si sfatuit, v-am recomandat solutii viabile de fiecare data cand ati intampinat probleme, am girat ParadisGaraj in presa, la bienale, la Berlin, centre culturale, etc. - dezamagirea este imensa. Genul de abordare fals ironica, o farsa catavenciano-miticisto-drumutaberistic retarda, nu mai impresioneaza deja pe nimeni. Nici pe voi macar!

Noi, subsemnatii, v-am oferit sanse si oportunitati de care nici noi nu ne-am bucurat. Ati irosit, ati dat cu piciorul si ati muscat mana care v-a hranit, cainilor! Daca mai vreti sa ridicati capul pe strada si sa aveti curajul de a privi in ochi lumea, opriti dezastrul la care ne-ati facut partasi. Nu ne consideram vinovati de consecintele catastrofelor pe care le-ati montat si in care ati incercat sa ne implicati fara voie. Sunteti jalnici si ati atras si pe altii in catacomba numita ParadisGaraj. Oricum, sunteti terminati cu overtime-ul vostru cu tot!

Credem insa ca singura voastra sansa este incercarea voastra sincera, in urmatoarele saptamani, de a rascumpara raul facut societatii, voua insiva si celor care inca sunt alaturi de voi in pofida evidentelor. Un act de generozitate neconditionata, de admiratie a realelor valori pe care le impartasim ar fi nu numai de dorit dar si o obligatie morala de natura sa va reeduce si sa va aduca pe fagasul cel bun.

Va reamintim ca numai ignoranta voastra v-a adus in aceasta situatie si ca ar fi cazul s-o lasati mai moale cu "aplecarile voastre artistice" de doi lei.

Semnatari:

Cosmin Nasui, Vlad Nanca, Liliana Popescu, Diana Dochia, Lia Perjovschi, Oana Tanase, Raluca Voinea, Anca Mihulet, Eugen Radescu, Erwin Kessler, Olivia Mihaltianu, Ciprian Muresan, Andreiana Miahil, Aurora Kiraly, Irina Cios, Simion Cernica, Maximilian Reinhardt, Alina Serban, Marius Babias, Mihnea Mircan, Olivia Nitis, Constantin Vica, Andra Iachim, Magdalena Stanciu, Comin Moldovan, Mihai Pop, Stefan Sava, Matei Bejenaru, Stefan Rusu, Igor Mocanu, Nicoleta Esinencu, Vladimir Us, Florian Buta, Cristian Gheorghe, Adrian Bojenoiu, Alexandru Scaraoschi, Adrian Guta, Milos Jovanovitch, Tom Wilson, Corina Suteu, Nicu Ilfoveanu, Mircvea Nicolae, Cristi Neagoe, Mihai Zgondoiu, Michele Bressan, Tudor Bratu, Marian Ivan, Sergiu Negulici, Mircea Pinte, Tudor Prisacariu, Mihai Nicodim, Cornel Lazia, Patricia Teodorescu, Tim Nadasan, Adriana Oprea, Alexe Popescu, Cristina David, Arnold Schlachter, Veda Popovici, Octavian Lister, AnaMaria Pravicencu, Maria Draghici, Lorin Sterian, Florin Flueras, Jesus Lori, Bogdan ProTV Marcu, David Schwartz, Nicolas Kazan, Oana Felipov, Laura Chifiriuc, Signe Lillemark, Claudiu Mirescu, Valentin Brutaru, Alexandra Burda, Alexandru Poteca, Bogdan Gradinaru, Alexandru Dan, Adriana Ancuta, Ramona Varlan, Cristi Nae, Stefan Constantinescu, Romelo, Virgil Nitulescu, Alexandru Patatics, Pelmusii, Napoleon Tiron, Fundatia Phoenix, Ion Barladeanu, Sorin Tara, Dumitru Gorzo, Mircea Suciu, George Bodocan, Marina Albu, Dragos Erica, Gili Mocanu, Simona Nastac, Bogdan Iancu, Bogdan Ghiu, Claude Karnoough, Vasile Ernu, Peter Szabo, Levente Kozma, Szilard Miklos, Denes Miklos, Iona Nemesz, Istvan Sococi si Aron Balas

>>------------------------------

0370

A LETTER TO OVERTIME PARTICIPANTS

"OVERTIME merge de minune, rezultatele sunt peste asteptari. Am pus cateva fotografii pe blogul evenimentului, ParadisGaraj casca ochii mari si este surprins de activitatea din acest august. Cui ii vine sa creada ca toate aceste lucruri se intampla intr-un garaj si nu in cele mai importante locuri ale Bucurestiului?

Intrebarea de mai sus ne-a inspirat o provocare, dorinta veche paradisiaca: de ce arta, dezbaterea/intalnirea nu are loc decat pe teritorii neutre, marcate ca apartinand unei reglementari care de cele mai multe ori mimeaza libertatea de opinie? Precum la ZOO, lumea vine sa vada leul cat timp cusca nu il confrunta cu adevarul conform caruia el, "leul" era stapanul acestor meleaguri, noi suntem intrusii care trebuie mancati :)

Haideti afara din "Galerie"!

OVERTIME a adunat o lista faina de lucrari din cele mai diverse spatii de expresie, majoritatea pretandu-se la montarea in tot felul de locuri care ar aduce un plus de inteles, prin recontextualizare si intalniri accidentale, fiecareia. Am dorit intotdeauna ca ceea ce facem sa aiba relevanta si/mai ales fata de cei care nu sunt obisnuitii galeriilor. Mai cu seama lor ne-am adresat, cu fiecare actiune, convingand fiecare artist atins de Paradis, celor care se bucura de mai putina libertate de actiune si exprimare. Pe ei ii intalnim oriunde altundeva decat in "scena de arta contemporana". ParadisGaraj i-a gasit si va cheama si pe voi sa ii intalniti.

E simplu: regandim localizarea prezentarii tale, altundeva, in spatiul public. Sa nu stam unde suntem pusi, sa nu ridicam ziduri de "confort" libertatii alegerii prezentei noastre oriunde si oricand. Daca avem ceva de spus, sa nu urlam la proprii pereti! Garajul pune la bataie buna dispozitie si aderenta totala la ideea de a provoca noi experiente, noua si celorlalti intamplatori in acel loc, la acea data si ora. Vom vedea impreuna ca pretul platit (solutia curentului electric, teama de ploaie in ora prezentarii, posibilitatea ca lucrarea sa sufere deteriorari de transport sau interactiune in/voluntara, necesitatea evacuarii locului ocupat/recuperat, etc) este cu mult mai mic fata de satisfactia unei audiente ocazionale, edificate in privinta intelesului lucrarii, de catre cei de fata. Nu suntem la prima actiune de gen, experienta a confirmat."

0369

9 ianuarie 2055

Se implinesc 50 de ani de la terminarea celui de'al doilea razboi civil din Sudan.

Un reporter o intervieveaza pe una din putinele persoane ramase in viata care l-au cunoscut pe cel care a fost implicat in activitatile de eliberare a sclavilor sudanezi din acea perioada.

"Pe vremea aceea eram o tanara entuziasta preocupata de fenomenul sclaviei si calatoream prin lume studiind problema la firul ierbii."

"Crezand ca este american aveam in minte aformatia lu' Renee Cox :"sclavia i-a dezbracat pe negri de demnitatea si identitatea lor, iar istoria continua sa aibe aceleasi efecte adverse asupra psihicului Afro Americanilor" ......... Nu stiam daca este din cauza contrastului cromatic rasial insa uitatura te anestezia si parca iti trezea un sentiment de vinovatie involuntar. "

"Ne-am asezat la o masa langa trei ferestre mari prin care puteai analiza tipurle de dinamici nocturne. Am aflat ca se numea Salva si fusese nevoit sa fuga din Sudan. Mi-a povestit ca lucrase ca agent sub acoperire in activitatile de eliberare a sclavilor Dinka, Nuba, Fur, Massalit si Zaghawa,majoritatea crestini si animisti din sudul Sudanului. Fusese inca de tanar membru Sudan People Liberation Army."

" Trebuia sa elibereze femeile si fetele care erau date spre prostitutie. Infatisa un bogat musulman din nordul Sudanului care cumpara femei pe care le plasa in diverse case de toleranta, cluburi si retele stradale. "

" ......sa se infiltreze in The Lord's Resistance Army pentru a monitoriza situatia copiilor care sunt recrutati fortat pentru diverse grupari militare sau exploatati ca forta de munca. Aceasta ultima misiune a sa implica un grad de risc foarte ridicat : orice cuvant, miscare sau decizie puteau fi interpretate gresit si imediat starnea banuieli. Dorinta lui de a elibera acei copii era atat de mare incat si-a pus in joc toata capacitatea sa de disimulare, de analiza a inamicului si de insusire a comportamentului lor."

0368

Densitatea unei păduri sau întinderea unei câmpii sunt peisaje bine întipărite în subconştientul nostru. Ştim că în pădure se găsesc copaci iar câmpia reprezintă o întidere mare de pământ deseori cultivată. Suntem obişnuiţi cu uniformitatea acestor peisaje. Tocmai din această cauză ele devin comune, de cele mai multe ori neinteresante.

Se întâmplă uneori ca această monotonie a peisajului să fie întreruptă de ceva necunoscut. Apare în mijlocul naturii o construcţie neidentificabilă, o structură care nu are nici un sens. Calmul oferit de natură se transformă brusc în mister şi incertitudine. Aceste structuri ce parcă au aparut singure, au totuşi un început şi au fost create cu un scop, majortatea în perioada comunistă. Mie insă aceste construcţii nu-mi amintesc de acea perioadă, pe care am cunoscut-o numai câţiva ani, ci doar de plimbări prin natură şi intâlniri cu neobişnuitul. Retrăirea acestor stări în momentul când descopar astfel de peisaje îmi confirmă faptul că străinul din mediul care ne-a devenit familiar produce un sentiment de nesiguranţă, de apăsare.

Să fie oare acei numai câţiva ani pe care-i cunosc vag?


Lucian Bran

0367

ADUCETZI-VA CIORAPII IMPUTITI LA PARADIS GARAJ si o sa ii spalam, uscam si parfumam aromaterapeutic impreuna!!!

In anii 30' Gheorghe Orwell zicea "Adevaratul secret al distinctiilor de clasa in Occident e exprimat prin trei cuvinte infioratoare... clasele de jos put." 

Normele olfactive dicteaza si azi felurite tipuri de discriminare rasiala, etnica sau de clasa. Minoritatile, emigrantii, azilantii si toti indezirabilii devin rapid urat-mirositori pentru nasul majoritatii. O majoritate care se simte aproape inodora, fara miros propriu, curatita, parfumata si sanatoasa. "Bai imputitule!" este o injuratura care se bazeaza pe o ierarhie a spalatului, igienei corporale si parfumatului din belsug. Parfumul si detergentul fin sunt apanajul claselor superioare care reusesc sa isi aleaga mirosul potrivit (in functie de ordinea spalatului, epilatului, orele zilei, etc) si sa isi mascheze mirosul propriului corp cu ajutorul unei chimii sintetice semnate de artistii bunelor maniere olfactive. 

In trecut anti-semitismul in Polonia si in alte tari din estul europei era exprimat prin scarba fata de mirosul usturoiului. Mirosul facea jocul murdar al discriminarii si prejudecatilor. Si in America emigrantii italieni sau est-europeni veniti din zonele cele mai sarace ale continentului European au fost imediat etichetati ca "put a usturoi", ca sunt niste nespalati si imputiti. Din start noii veniti au fost discriminati olfactiv de restul populatiei civilizate asezate (nu cu mult timp inainte) pe coasta de est si au fost carantinati ca prost-crescuti, sarantoci, "mancatori de ustori". Sa fi puturos si sa puti sunt practic injuriile si blestemele societatii industriale, hiperactive, igienizate si speriate de mirosurile alungate la marginea bideului si masinii de spalat. 

Chiar si in societatile democratice, nasul e folosit in continuare ca un fel de detector infailibil al mizeriei, imputiciunii, saraciei si jegului. Toate clasele de jos de la orase, cartierele sarace, favelas put. Fie ca e vorba de lumpenproletariat fie despre muncitorul zilier, oameni din zone rurale, cersetori, aurolaci, gunoieri - toti sunt discriminati ca urat-mirositori de catre castele urbane care cauta un fel de superioritate olfactiva. Nasurile fine moderne sunt cele care decreteaza ce parfum e ieftin/tzopesc, ce miros e scarbos si insuportabil si ce te face dorit si iubit. 

Picioarele imputite sunt si ele considerate un fel de blestem al claselor de jos si un fel de simbol al pauperitatii si saraciei aproape inscrisa in biologia celulara si flora bacteriana proprie. Schimbam continuu perechile de ciorapi de frica sa nu ne miroasa cineva picioarele. Daca ne miros picioarele s-ar putea sa pierdem un iubit/iubita, un partener de afaceri, un prieten/prietena buna, un tovaras de calatorie, un posibil admirator. Picioarele imputite intr-o sala de cinema devin mai importante decat filmul din cauza ca ele ne aduc aminte de cine e acolo cu noi in sala, ca suntem defapt intr-o sala, ca sala este populata de fiinte vii puternic mirositoare. Carnivorele, atat marile feline cat si rudele lor canidele miros foarte puternic in starea lor salbateca. Se stie ca toate animalele de prada au mirosuri extrem de puternice cu care isi marcheaza teritoriul, mirosuri pe care obisnuiesc sa le amplifice raspandindu-le in jur sau pe propriul corp cu grija. Avem la randul nostru atatea glande sudoripare in palma si in talpa tocmai ca sa lasam urme olfactive, sa putem trasa trasee in urma noastra. In plus ascundem in ciorapi adevarate laboratoare de parfumerie naturala malodoranta, colonii de bacterii prietenoase care sintetizeaza harnice molecule odorante la comanda in microclimatul de stofa caldut si umed al ciorapului.

http://erwin-lessler.tumblr.com/

0366

“L”

L se naște în același an cu Presley, în apropiere de Kansk, un mic oraș siberian. Cu toate că se află la mare distanță de front, simte foametea perioadei ’42-’46. Un pumn de făină transformat într-o clătită îi salvează viața la 8 ani. Renunță la visul de a urma cursurile Universității de Film de la Leningrad, având gravată în subconștient teama de a nu rămâne fără hrană. Alege secția de Chimie Alimentară a Facultății de Chimie, gândindu-se că ar găsi mereu mâncare dacă ar lucra într-o fabrică de lactate (îi și plăcea mult înghețata).

Până acum pare o construcție melodramatică croșetată pentru satisfacerea unor gusturi telenoveliste. Însă nu. E o istorisire aleasă din culegerea de snoave, basme și povestiri a celor ce ne sunt aproape.

Ajunge în București după ce e cucerită de un student roman, al aceleiași secții, venit cu bursă la Leningrad. Se căsătorește la 22 de ani.

În 1958 se angajează ca inginer în chimie alimentară la I.C.I.L. (Institutul de Cercetare și Industrializare a Laptelui). Doi ani mai târziu își mută locul de muncă la F.P.L. (Fabrica de Produse Lactate). Naște două fete. În 1973 e forțată să se pensioneze prematur (la doar 38 de ani) din cauza unei miopii avansate. Devine ghid turistic specializat în limba rusă la O.N.T. (Oficiul Național de Turism) pentru a-și putea întreține fetele.

În 1977 divorțează. Strânge borcane și sticle pentru a le vinde centrelor de colectare. În 1985 cumpără o nouă mașină de spălat, după defectarea unui model din ‘58. Nu se îndură să renunțe la aparatura stricată, în ciuda inutilității, așa că o transformă în piesă de muzeu și îi face loc într-un dormitor. După revoluție, plasticul invadează capitala (mai întâi sub forma pungilor). Începe să adune. Continuă afacerea cu sticle și borcane, de data asta vânzându-le comercianților din piețe. Păstrează toate cutiile (iaurt, sana, cremă Finetti, etc). În scurt timp geamul dulapului din bucătărie devine neîncăpător.

Se simte adierea en-grosului. Cumpăratul se transformă din necesitate în plăcere. O plăcere a vânătorului, a scouterului de prețuri. Ajunge un fel de “șoim al piețelor”. Apar cataloagele “Pagini Aurii”. Adună edițiile fiecărui an. Se aprovizionează cu electrocasnice noi, însă nu se poate despărți de cele vechi, pe care continuă să le folosească (cumpărate de rezervă). Aparatura nouă devine la rându-i veche fără a fi utilizată, iar alte scule “de ultimă generație” sunt cumpărate. Dormitoarele apartamentului de 3 camere devin gazdele produselor, spații de depozitare.

În ’98 cumpără un televizor color LG (bătrânul “Diamant”, stricat, se retrage în dormitorul răcoros din apropierea bucătăriei). În 2000 cumpără un aragaz, pe care nu îl folosește - cel vechi e încă în formă. Îi face cu greu loc în bucătărie, ascunzându-l după un dulap (soluție de back-up). Se deschide rețeaua Carrefour. Se tipăresc cataloage cu produsele aflate la ofertă. Le privește ca veritabile reviste, dezbătându-le conținutul și aprovizionându-și rudele cu ultimele “publicații” (Carrefour, Mediagalaxy, Mega Image, etc).

În 2002 își cumpără o a treia mașină de spălat după defectarea celei din ‘85 (însă nu va renunța nici la cea de-a doua și nici la prima, de pe vremea lui Hrusciov). Sufrageria rămâne singura încăpere în care se poate locui.

Teleshoppingul invadează audiovizualul. Fascinată, urmărește spoturile ca pe niște emisiuni. Prețul psihologic și credința că fiecare produs e o ofertă incredibilă și irepetabilă o împing să-și scoată la iveală natura cump-aholică în forma-i pură. Înainte doar cele două dormitoare, bucătăria și strâmtul hol reprezentau spații de depozitare, lăsând sufrageria să respire. Acum și ea ajunge victima instalațiilor de carton. Din uriașa cantitate de produse comandate (peste patruzeci la număr), folosește doar două – Kosmodisk și aspiratorul Thomas (celelalte rămân împachetate – că nu-i trebuie).

După ceva vreme, rămasă fără spațiu, oferă membrilor familiei în jur de zece produse. Aceștia sunt de acord, gândindu-se că efectele vizibile ale supradozei de absurd au făcut-o să se gândească la reabilitare. Șase luni mai târziu, depozitul de la TV Shop se va subția cu încă atâtea produse. În 2008 un vecin schimbă ușa intrării și e pe cale să se descotorosească de cea veche. L se opune, cerând-o pentru a o înlocui pe a ei cu aceasta (cu toate că aveau aceeași vechime, modelul doamnei L era mult mai degradat). Atașată de fosta ușă, nu se îndură să-și ia adio și o așează ca monument în bucătărie.

A se continua. 

Daniel Djamo

0365

0364

0363

Erwin Kessler: Despre debaraua Paradis