marți, 22 februarie 2011

Eliminare Protejata de Date, Biojaf, HARTA USTURIMII FRR si genus Capsicum in tarile aflate in curs de dezvoltare si supra-exploatare

0377




Scurta introducere

In August 2010 am cautat cel mai usturat ardei din Bucuresti. Ne-am interesat daca exista arme non-letale bazate pe capsaicina si cum poti sa dezamorsezi manual un ardei usturat. Acesta este una din primele actiuni FRR executate anul trecut in 2010 pe vremea cand inca mai exista Hala Obor in toata splendoarea ei. Trebuie sa tinem minte ca oricine poate fi un membru al Fanclubului Reusitelor Romanesti. De la inceput am considerat ca ardeiul usturat sau de exemplu tehnologia fumului(afumare, tehnici de afumare, afumatori, fumigena, fumigatzie, comunicare cu fum) au devenit incetul cu incetul esentiale pentru supravietuire, odata cu inrautatirea si scumpirea conditiilor de viata. Toate aceste informatii, tot acest know-how empiric, toate bazele de date considerate perimate capata acum in mileniul trei o noua urgenta si o noua importanta.
Astazi suntem parte nu numai din ce se numea lumea in curs de dezvoltare, dar suntem si mai mult parte din lumea in curs de supra-exploatare. Orice carte gasita in gunoi, orice volum recuperat de la reciclatorii de hartie, orice planta, ardei, tehnica de cultivare este amenintata cu disparitia sau privatizarea(care impune drepturi de folosire unice si controlate). Noi suntem astazi agentii involuntari si complice ai biopirateriei si furtului de date. Cat mai este timp trebuie sa investigam modurile concrete prin care ne auto-exploatam si ne auto-subjugam in viata zilnica din mileniul trei pentru a putea impiedica sau bloca preluarile si deturnarile accelerate.
Dupa o colaborare foarte interesanta cu Fundatia Erste din trecutul recent am realizat cat de periculos poate fi acest sondaj (chiar si de mica adancime) in bazele de date obscure estice. Noi eram practic angajati sa recuperam si sa arhivam trecutul imediat in cadrul unor organisme cultural-bancare imperiale. Mai mult ne-am simtit obligati sa dam cale de aces catre niste surse imposibil de accesat de catre trimisii din occident in alt mod. Si aici povestile si filmele cu talc din occident ne ajuta sa evaluam situatia. Imaginati-va ca noi suntem angajati sa transportam niste minereuri culturale (date despre arta romaneasca, istoria artei, istoria teatrului, dansului ro) – dar pe drum nava noastra de transport intergalactic NOST(RO)MO reSourcing primeste un semnal.
Nu stim daca este un semnal SOS de tipul `salvati arhivele romanesti´ dar cert este ca Fundatia Erste, propietara navei NOST(RO)MO pescuieste, pe langa minereurile susnumite, si dupa informatii strategice de tipul Arte Martial Romanesti, care sunt un fel oua letale aliene. Va dati seama ca ne-am simtit obligati sa detonam totul si sa incercam sa scufundam cargo-ul numai sa nu ajunga la comanditari.

Iata ca inarmati de acesta experienta am inceput ca niste bibliotecare somere sa rasfoim fondul de carte FRR in stransa legatura cu acesta lupta pentru date vitale si strategice. Cunostintele practice devin incet incet chestiune de supravietuire in momentul in care nu vei mai avea de ales, cand va trebui sa te scotocesti prin vechile manuale, prin vechile invataminte agrotehnice ca sa intelegi ce se intampla in jur si cum sa o scoti la capat in jungla de patente. Practic ce se va intampla cand toata cunoasterea tehnica si practica o sa fie repertoriata si o sa devina incetul cu incetul proprietatea unor institutii private si a unor companii. Sau pur si simplu nu o sa ajunga la tine pe raft decat sub forma de catalog de lux cu grafica industrial prolet-culta.
FRR vor sa ajunga pe marginea gropilor de gunoi tehnico-stiintifice si sa incerce sa extraga macar o parte din datele ne-deletate din volumele duse la casat.






ARDEIUL IUTE SI FOARTE IUTE
In acest episod ne-am confruntat cu ardeiul iute. Confruntat – pentru ca ardeiul este in inima confruntarii, a luptelor de clasa, a luptei dintre Nord si Sud, dintre privilegiati si subjugati. Am vrea sa demonstram macar in parte de ce ardeiul iute este in primul rand o planta a maselor saracite de pe intreaga planeta. Este una din plantele rapite de biopirateria coloniala si extrasa din contextul ei ecologic si etnobotanic. Dezvoltata de mii de ani de civilizatiile precolumbiene mezoamericane este mai apoi raspandita de marile imperii coloniale spaniole si portugheze in intreaga lume. Ardeiul usturat este una din plantele biopiratate care au fost introduse in circuitul international ca parte din marele transfer Columbian (mai curand jaf columbian). Nu trebuie sa uitam insa ca acest 'schimb' a fost extrem de inegal si ca 'in schimbul' ardeiului cultivatorii lui au primit de la Europeni moarte, boala si exploatare la nivel continental.
Ardeiul iute este pus la treaba de la bun inceput. Este o planta care te munceste, te face sa transpiri din belsug, sa scoti foc din tine pe toate gaurile corpului. Daca efortul si munca te fac sa transpiri, tot asa ardeiul transforma mancarea intr-o forma de rezistenta trupeasca la munca silnica.

Usturimea ardeiului si transpiratia puternica vorbeste despre conditiile de viata ale oamenilor care l-au manancat si il mananca inafara restaurantelor si artei culinare, departe de lanturile de fast food si retetelor gatite live la tv.
Cultural vorbind ardeiul este asociat cu zonele defavorizate economic. Indicele usturimii pe pamant este corelat indeaproape mai mult sau mai putin cu saracia. Acolo unde viata este grea, unde populatia este exploatata si obidita, ai nevoie de aliati culinari care sa te intareasca, sa te fortifice si sa te ajute sa lupti. Politic vorbind ardeiul este la origine profund zapatist, parte din hrana unei populatii care se hraneste in principal cu tortilla si sos de ardei usturati. Diferenta de clasa este aici diferenta alimentara – mancarea traditionala este mancarea celor multi. Ardeiul insa este cultivat astazi in scopuri comerciale si in conditii de lucru subumane. Conglomeratele agro-alimentare dezvolta seminte si hibrizi dedicati industriei. Majoritatea celor care lucreaza in serele subsidiarelor de pe teren sunt femei selectate pentru ca au o 'disciplina sporita cand lucreaza cu hibrizii'. Angajatele nu sunt platite daca nu reusesc sa obtina o rata de germinare de cca 98% a hibrizilor.
Armata si companiile biofarmaceutice au profitat de acest lucru de la bun inceput si au inceput sa recruteze ardei din cei in ce mai iuti pentru propriile lor interese.
Ardeiul usturat este diabolic, arde ca focul iadului, un iad pamantesc si localizat pe terenul agrar al sistemului colonial feudal de tip encomienda. Fructul ardeiului usturat copt este rosu ca cel mai rosu steagul si are vag forma de secera.

Cum se intampla astazi plantele locale sunt imediat puse la treaba in cadrul complexului agro-farmaceutico-chimic. In Chiapas, ardeiul usturat este poate una din primele plante devenite bioarma non-letala folosita contra demonstrantilor. Armata indiana foloseste grenade cu capsaicina extrasa din faimosul cultivar Bhut Jolokia – cultivat acum in lupta contra teroristilor, cum sustin ei. In miinile statului si armatei ardeiul usturat urmeaza obiectivele contra-insurgentei. Cum poti sa dispersezi masele revoltate fara a fi acuzat ca le-ai omorat?
Scala usturimii ardeiul este si un fel de scara a culturii macho, care masura barbatia prin rezistenta la durere autoindusa.
In societatile unde durerea nu face parte din viata zilnica, ardeiul a intrat intr-un fel de concurenta culinara si gustativa. Daca la inceput exista doar un singur tip de ardei in restaurantele indiene din Anglia acum esti parca obligat sa cauti tipuri noi, sa obtii noi categorii super-iuti precum 'ardeiul infinitului'. Deja ar trebui sa obtinem o coloana a infinitului din ardei usturati.
Barbatia barbatului occidental continuu amenintata parca de infertilitate este testata in restaurante etnice – inghitind mancaruri exotice si mult mai picante decat ce are de oferit bucataria vestica, saraca in gusturi si arome. Mancarurile de acasa sunt insa lasate in urma, si 'picanteria' vietii vine adusa tot din fostele colonii si bucatarii subjugate. Boiaua isi joaca rolul si in prezervarea traditionala a mancarurilor. Orice slanina pe langa fum mai este protejata si de puterea capsaicinei din boia. Paprikashu este cu adevarat puntea de legatura intima care leaga zonele sud-dunarene de Pusta ungara, anuland orice granite statale si lingvistice. Din Turcia si pana in Ungaria, ardeiul usturat trezeste emotii, te face sa transpiri si te fereste de raceli si gripe.

Ardeiul usturat este un laborator chimic natural care si-a sintetizat propriile materiale protective, protejandu-si semintele timp de milioane de ani. Oricat de mic era ardeiul se apara in decursul istoriei sale naturale de mamifere atotrontaitoare si mestecatoare de seminte(dar nu de pasarile care ii raspandeau samanta!) cu ajutorul unor fitochimicale foarte puternice producand o usturime insuportabila. Noi oamenii ca orice veverite, rozatoare si caprioare ne feream pana nu demult de ardei. Durerea provocata este totusi si cheia succesului biomedical al ardeiului. In anii 1980 efectele anestezice ale capsaicinei isi gasesc aplicatii cu pacienti care sufera de dureri asociate cu chemoterapia. Capsaicina mai are si alte efecte anti-cancerigene. Apoptoza este moartea celulara programata a celulelor. Apoptoza este un fenomen necesar si normal pentru supravietuirea si cresterea normala a organismelor multicelulare. Atunci cand apoptoza e insuficienta, atunci cand celulele nu mor la timp si continua sa se divizeze, atunci ai mari probleme. Apoptoza sta la baza proliferarii necontrolate a celulelor din propriul corp. Sinuciderea celulor este cumva situata astfel la baza vietii multicelulare. Am putea spune ca noi eutanasiem propriile celule 'maligne' convingandu-le ca nu mai e cazul sa se divizeze, prin capsaicina aplicata local. Capsaicina induce apoptoza in celulele cancerigene. Practic le comanda sa se sinucida. Tumorile la prostata sunt cele mai sensible la capsaicina, cu toate ca aceasta substanta inhiba si cresterea celulelor leucemice sau a celulelor asociate cu cancerul gastric.

In Bucuresti Hala Obor a fost pusa sub control biologic. Toate fotografiile de aici sunt facute pe vremea cand tarabele mai erau libere, erau improvizate pe scaunele mici, lazi si panze de plastic. Erau foarte multi oameni care vindeau ardei usturati in piata in ziua aceea. Si astazi o sa mai vedem tarabe dinastea. Am pastrat poze color cu ardeii iuti ca sa ii puteti admira in toata splendoarea lor rosietica. Avem si o poza cu ceva somni africani proaspat pescuiti. Una din metodele bune de identificare a noilor specii de pesti comestibili proaspat(sau abuziv) introdusi este sa te plimbi prin piata.

Practic puteai sa gasesti tot felul de soiuri diferite de ardei. I-am rugat pe aproape fiecare sa ne recomande cel mai iute tip de ardei. Multi aveau mici pancarte confectionate pe care scria „FOARTE IUTE!“ sau „IUTE IUTE“, „IUTE FOC“. Cei mai multi au avut rabdarea sa ne explice cum sa recunosti ardeiul cel mai iute. Cum trebuie sa ii cauti vinisoarele, sa te uiti la striatii si ridurile de pe coaja si numai asa o sa il poti identifica. Usturimea avea culoare, avea forma si textura. O puteai recunoaste si cauta.
Ne-am bucurat mult de sharing-ul liber de informatie, si am incercat sa cumparam de la fiecare producator cate un manunchi de ardei.
Toti acesti ardei i-am testat in laboratorul nostru ambulant din ARGENTIN, terasa din Lipscani (inainte sa inceapa upgrade-ul acolo). Am chemat niste testeri tineri si i-am pus sa incerce un pic din fiecare sample de ardei la o farfurie de hamsi si niste beri. Ne-au dat note pe scara Scoville (scara iuteniei ardeiului) si noua si ardeilor. Le multumim cu aceasta ocazie tuturor FRRistilor care au scuipat foc alaturi de noi. Alt efect miraculos si binemeritat al ardeiului usturat este euforia care ti-o declanseaza dozele repetate de capsaicina. Nu pot sa uit cum l-am vazut pe Stefan Cosma mancand o farfurie la Dragonul Rosu compusa aproape exclusiv din ardei iuti care aveau o culoare neagra. Omul manca, transpira si plangea, dar iata ca i-a trecut aproape instant raceala.

Ninjealaii din Ghidighici/Chisinau Vadim si Sergiu, mi-au dat din belshug un sos cu ardei usturat prin mancare cat am stat la ei, un fel de tabasco/pesto local - numit ADJIKA - cu istorii raspandite prin tot Caucazul, originar din Abhazia, trecand prin Svanetia lasand usturaturi in urma pana in Rusia si Ucraina. Un sos care are la baza cantitati tocate marunt si pisate care difera in functie de familie si reteta: usturoi, rosii, ardei usturat, sare si ce mirodenii mai vrei sa pui. Acest sos usturacios se pastreaza bine, nu se fierbe ca la noi. In functie de an si ploii este mai apos - daca rosia e zemoasa. E combinabinabil cu cartofi, fripturi si este nelipsit de pe orice masa. Le sunt recunoscator ca au sharuit aceasta retzeta iute iute cu noi. Mai jos sunt niste poze cu primele experimente de ADJIKA de acasa.




Nu este un mit, euforia declansata de ardeii usturati este cat se poate de adevarata, la fel si cascada endorfinelor naturale care iti inunda creierul dupa ce teai usturat bine.
Alt experiment a fost dez-usturarea ardeilor. De obicei usturimea este situata chiar in celulele din jurul semintelor. Daca vrei sa te feresti de ea poti foarte bine sa faci operatia descrisa de noi in micul filmulet.
Am strans si o serie de pliculete cu seminte de ardei usturati. Ne intereseaza si ce seminte poti sa gasesti astazi si cum poti face rost de ele. Pe langa faimosii ardei bulgaresti, am identificat si ardei de ghiveci decorativi. Am cautat orice produs care avea in compozitie ardei. Intr-un vechi borcan de ardei iute praf am descoperit si urmele unor larve sau pupe care traiau acolo binemersi. Cobilanschi le urmareste printr-o lupa. Probabil ca acesta este cel mai extrem mediu de viata din casele si bucatariile oamenilor. Cunoastem gandaceii de faina sau moliile de dulap, dar insecte care sa traiasca intr-un praf pur si ultraiute de ardei usturat – si sa nu ai nevoie de nimic altceva. Asta este ceva demn de FRR!




In fata usii de bloc chiar cand sa intru am gasit un ardei usturat cazut din sacosa. E ca si cum a picat ghinda din gura veveritei, tot asa fiintele umane care l-au adunat, crescut si cules, il raspandeasc pe nebanuite.

Fondul de carte FRR este un fond de carte romanesca de specialitate, repudiat si expulzat la marginea lecturii. Carti uitate, scoase din uz si din circulatie din diferite motive, carti periculoase sau aparent inofensive. Cu toate acestea ele constituie pt FRR un zacamant urias cu un potential amenintat inca de spionajul publicitar, managerial, economic, zootehnic,industrial, militar si biologic.
video

Niciun comentariu: