Aici descarcati pdf!
Se afișează postările cu eticheta press. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta press. Afișați toate postările
luni, 25 mai 2009
luni, 23 februarie 2009
0227
AmHranitUrsi @ Noul Paradis Garaj from veioza arte on Vimeo
"Inca de la deschidere, Paradis Garaj s-a bucurat de un succes peste asteptari. Spatiul expozitional din garajul lui cobilanschi a devenit repede un brand in lumea artistica underground. Desi au refuzat multe oferte de a muta paradisul in alt garaj, pana la urma Stefan Tiron si Claudiu Cobilanschi - fondatorii PG, au acceptat mutarea intr-un spatiu mai "burghez". Pentru lansarea Noului Paradis Garaj, au folosit drept pretext expozitia Am Hranit Ursi - a unui grup de artisti din Brasov. Evenimentul a fost completat printr-un moment poetic - s-au recitat poezii din volumul "Vata de sticla" - si un recital folk al trupei "Kill my Entuziasm". La final s-au decernat medaliile pentru "cel mai bun artist in 2008" - oferite de Clubul Afaceristilor Romani."
marți, 27 ianuarie 2009
vineri, 23 ianuarie 2009
0199
Ministerul Culturii l-a refuzat din nou pe Constantin Brancusi
Proiectul Mostenirea lui Brancusi este unul din proiectele respinse anul acesta la Bienala de la Venetia. Este un proiect de echipa propus de criticul de arta Stefan Tiron si artistul plastic Alexandra Croitoru.
Ce credeti ca inseamna acest refuz?
S.T. & A.C.: Din momentul in care am hotarat sa aplicam pentru Pavilionul National al Romaniei la Bienala de la Venetia am stiut ca o vom face doar ca sustinatori ai unor valori adevarate si incontestabile. Am vrut sa aducem un prinos viu celui mai mare artist roman, tot ce am facut am facut in numele lui.
Dar cei care aveau responsabilitatea deciziei au ales din nou calea tradarii. Nu exista demonstratie mai covarsitoare si izbitoare pentru o criza generala a valorilor care creste, inghite si anihileaza tot ce era important inainte. Nu de mult Dan Puric avertiza ca "...trebuie sa inceteze promovarea non-valorilor", dar putini l-au ascultat cu adevarat. Am considerat ca Pavilionul Romaniei constituie cadrul perfect pentru a re-aseza Mostenirea lui Brancusi pe locul ei de cinste.
Am avut curajul sa vrem sa vedem cum stau lucrurile. Ei bine, iata ca istoria se repeta cand este vorba de Constantin Brancusi. Putini stiu ca guvernul comunist al Romaniei anilor 50' a refuzat Mostenirea lui Brancusi (atelier, lucrari importante etc) denigrandu-l si considerandu-l un reprezentant al unor valori care tin de formalismul burghez si exploatator. Iata ca astazi, la 20 de ani dupa dupa revolutia din 1989, Ministerul Culturii a refuzat din nou. “Pavilionul e in ghiarele acestui monstru adormit – Ministerul Culturii. El declara mereu ca nu are bani destui si se teme si de alti monstri, cum ar fi Ministerul de Externe (cu ICR Venetia) si SIE” concluziona Ion Grigorescu dupa jurizarea din 2007. Este clar ca in ‘50 tara era aservita unor doctrine inselatoare si politici culturale servile, dar astazi cine e de vina? Cine are interesul ca numele lui Constantin Brancusi sa nu stea la loc de cinste in Pavilionul Romaniei de la Venetia?
Va surprinde refuzul Ministerului Culturii? Cat de siguri erati de acest rezultat negativ?
S.T. & A.C.: Adevarul este ca pana in ultima clipa am crezut ca lucrurile s-au schimbat in Romania. Toti cei care aplica pentru prima data la Bienala de la Venetia au aceeasi experienta. In acelasi timp, nu ne facem iluzii, stiam foarte bine cine este adevaratul dusman in acest caz. Banuiam din experiente anterioare ca e vorba de blestemul national asociat cu sindromul elitelor tradatoare si servilismul intelectual.
Ce ni s-a confirmat acum e ca Romania sufera si ea de acest blestem. Elitele locale tind sa formeze rapid aliante cu strainii pentru a-si consolida pozitia, pentru a-si intretine privelegiile in defavoarea marii majoritati a populatiei tarii.
Aplicatia si refuzul ulterior functioneaza pana la urma ca un simplu test. Toate institutiile si ministerele clameaza lipsa banilor, dar de fapt ele sunt macinate de conflicte interne, jocuri de culise si lupte pentru suprematie, iar tara nu are nimic de castigat din toate astea.
Mai aveti o speranta pentru viitor?
S.T. & A.C.: Nu am fi aplicat anul asta daca nu aveam increderea ca se poate face ceva bun in cultura, indiferent de piedicile puse in calea noastra, indiferent de dorinta unora de a uzurpa locul pe care Constatin Brancusi il merita. Nutrim speranta ca se va face dreptate undeva.
Desi Stefan Constantinescu declara acum doi ani, dupa aflarea rezultatelor jurizarii: “timpul revolutiilor a trecut. Astazi a ajuns sa fie patetica incercarea de a gindi ca poti schimba un sistem nefunctional” noi credem ca lucrurile se pot schimba. Practic, acum ca ne-am dat seama de situatia reala, ne-am decis sa aplicam cu acest proiect in fiecare an la Bienala de la Venetia, sa vedem cat poate sa mai dureze povestea asta la noi in tara, cat timp trebuie sa mai asistam la tirania nonvalorii. Proiectul “Mostenirea lui Brancusi” a fost rezultatul multor discutii avute cu specialisti si pasionati in domeniu. Insa incurajarea cea mai mare vine din partea publicului roman. Acest public bombardat constant cu ne-adevaruri ne-a inspirat cel mai mult, pentru ca a fost un public care l-a sustinut neconditionat pe Constantin Brancusi, chiar si atunci cand altii l-au tradat.
Stefan Tiron & Alexandra Croitoru
Proiectul Mostenirea lui Brancusi este unul din proiectele respinse anul acesta la Bienala de la Venetia. Este un proiect de echipa propus de criticul de arta Stefan Tiron si artistul plastic Alexandra Croitoru.
Ce credeti ca inseamna acest refuz?
S.T. & A.C.: Din momentul in care am hotarat sa aplicam pentru Pavilionul National al Romaniei la Bienala de la Venetia am stiut ca o vom face doar ca sustinatori ai unor valori adevarate si incontestabile. Am vrut sa aducem un prinos viu celui mai mare artist roman, tot ce am facut am facut in numele lui.
Dar cei care aveau responsabilitatea deciziei au ales din nou calea tradarii. Nu exista demonstratie mai covarsitoare si izbitoare pentru o criza generala a valorilor care creste, inghite si anihileaza tot ce era important inainte. Nu de mult Dan Puric avertiza ca "...trebuie sa inceteze promovarea non-valorilor", dar putini l-au ascultat cu adevarat. Am considerat ca Pavilionul Romaniei constituie cadrul perfect pentru a re-aseza Mostenirea lui Brancusi pe locul ei de cinste.
Am avut curajul sa vrem sa vedem cum stau lucrurile. Ei bine, iata ca istoria se repeta cand este vorba de Constantin Brancusi. Putini stiu ca guvernul comunist al Romaniei anilor 50' a refuzat Mostenirea lui Brancusi (atelier, lucrari importante etc) denigrandu-l si considerandu-l un reprezentant al unor valori care tin de formalismul burghez si exploatator. Iata ca astazi, la 20 de ani dupa dupa revolutia din 1989, Ministerul Culturii a refuzat din nou. “Pavilionul e in ghiarele acestui monstru adormit – Ministerul Culturii. El declara mereu ca nu are bani destui si se teme si de alti monstri, cum ar fi Ministerul de Externe (cu ICR Venetia) si SIE” concluziona Ion Grigorescu dupa jurizarea din 2007. Este clar ca in ‘50 tara era aservita unor doctrine inselatoare si politici culturale servile, dar astazi cine e de vina? Cine are interesul ca numele lui Constantin Brancusi sa nu stea la loc de cinste in Pavilionul Romaniei de la Venetia?
Va surprinde refuzul Ministerului Culturii? Cat de siguri erati de acest rezultat negativ?
S.T. & A.C.: Adevarul este ca pana in ultima clipa am crezut ca lucrurile s-au schimbat in Romania. Toti cei care aplica pentru prima data la Bienala de la Venetia au aceeasi experienta. In acelasi timp, nu ne facem iluzii, stiam foarte bine cine este adevaratul dusman in acest caz. Banuiam din experiente anterioare ca e vorba de blestemul national asociat cu sindromul elitelor tradatoare si servilismul intelectual.
Ce ni s-a confirmat acum e ca Romania sufera si ea de acest blestem. Elitele locale tind sa formeze rapid aliante cu strainii pentru a-si consolida pozitia, pentru a-si intretine privelegiile in defavoarea marii majoritati a populatiei tarii.
Aplicatia si refuzul ulterior functioneaza pana la urma ca un simplu test. Toate institutiile si ministerele clameaza lipsa banilor, dar de fapt ele sunt macinate de conflicte interne, jocuri de culise si lupte pentru suprematie, iar tara nu are nimic de castigat din toate astea.
Mai aveti o speranta pentru viitor?
S.T. & A.C.: Nu am fi aplicat anul asta daca nu aveam increderea ca se poate face ceva bun in cultura, indiferent de piedicile puse in calea noastra, indiferent de dorinta unora de a uzurpa locul pe care Constatin Brancusi il merita. Nutrim speranta ca se va face dreptate undeva.
Desi Stefan Constantinescu declara acum doi ani, dupa aflarea rezultatelor jurizarii: “timpul revolutiilor a trecut. Astazi a ajuns sa fie patetica incercarea de a gindi ca poti schimba un sistem nefunctional” noi credem ca lucrurile se pot schimba. Practic, acum ca ne-am dat seama de situatia reala, ne-am decis sa aplicam cu acest proiect in fiecare an la Bienala de la Venetia, sa vedem cat poate sa mai dureze povestea asta la noi in tara, cat timp trebuie sa mai asistam la tirania nonvalorii. Proiectul “Mostenirea lui Brancusi” a fost rezultatul multor discutii avute cu specialisti si pasionati in domeniu. Insa incurajarea cea mai mare vine din partea publicului roman. Acest public bombardat constant cu ne-adevaruri ne-a inspirat cel mai mult, pentru ca a fost un public care l-a sustinut neconditionat pe Constantin Brancusi, chiar si atunci cand altii l-au tradat.
Stefan Tiron & Alexandra Croitoru
miercuri, 24 decembrie 2008
joi, 18 decembrie 2008
luni, 24 noiembrie 2008
0161
titlu: Nume de artisti
subtitlu: ce se intampla cand artisti ajung sa ne lumineze ca niste firme
Am intrat intr-o epoca glaciara unde cool-ul generalizat ingheata succesul aproape instant. Odata inmagazinat, e mai usor de vazut, de recuperat, mai usor de apucat si usor de canonizat reusita pe piata valorilor. Aceasta rubrica cauta in fiecare manifestare culturala o reclama ascunsa la un nou program de fitness cultural intr-o epoca a coolerelii aprofundate.
Ce inseamna sa reusesti si ce sa intampla cand ai reusit? Daca te recunoaste lumea inseamna oare ca ai reusit? Vrei ca lumea sa te recunoasca pur si simplu sau sa vada in tine o marca inregistrata. Da putem spune ca artistii contemporani romani au inceput sa devina niste brand-uri vii. Speculatiile mele se bazeaza pe o lucrare facuta de Claudiu Cobilanschi la Noaptea Galeriilor si prezentata la Ota cu numele de Optical Character Recognition 09. El a recreat semnaturi de artisti folosind fonturi ultra-celebre si recognoscibile asociate cu marile firme, brand-uri si corporatii ale caror servicii si produse de care nu mai putem scapa. Cu mici exceptii este vorba de aristi tineri si in genere aristi din Bucuresti. Lista poate fi mai lunga, dar ceva imi spune ca raportul dintre nume de aristi si firmele propriuzise este si el semnificativ. Chiar daca ei sunt cunoscuti pe scena de arta contemporana romaneasca, multi poate au auzit doar de numele lor. Mircea Cantor este MTV, Ionica Grigorescu = Cartoon Network, Gorzo = E-bay, Matei Bejenaru = Star Wars, Gontz = YouTube, Alexandra Croitoru = Coca-Cola, Vlad Nanca = Walt Disney, Ioji Kiraly = IBM, Perjovschi = Google.
Probabil ca marele public nu poate nici acum sa le atribuie artistilor de mai sus lucrari, sau sa recunoasca diferente de stil sau de continut intre ei. Dar asta poate ca nici nu conteaza, important e ca odata asociati de Claudiu Cobilanschi cu marile brand-uri putem trage niste concluzii la prima mana. Nu e nevoie sa avem piata de arta in Romania, nu avem nevoie de o clasificare bazata pe cota financiara, sau de rating. Nici nu trebuie sa citesti CV-uri interminabile ca sa poti valorifica.
Cobilanschi a ajuns sa se foloseasca stickere si tricouri profitand practic de nume relativ cunoscute pentru a le transforma in versiuni celebre ale unor brand-uri si mai celebre. Efectele acestei suprapuneri sunt multiple si importante pentru noi in cazul de fata. Ar fi bine sa nu vedem in ele doar o remarca cu un usor iz profetic referitoare la rolul de superstar al artistului in domeniul culturii din Romania. Eu zic ca trebuie sa privim aceste afirmatii referitoare la brand-urile artistilor cu un aer aproape fatalist. Fuziunea dintre produs si nume este atat de mare incat practic nu mai exista surprize cu privire la numele vazut. Daca ti-ai dat seama care ii e rostul nu are rost sa mai vrei altceva. Odata identificat sti ca dai la sigur. Se mai intampla ceva, chiar daca sunt ultra-familiare, marile brand-uri sunt extrem de ne-prietenoase. Chiar daca detin un capital financiar urias, au din pacate un capital simbolic foarte scazut. La nivel karmic numele globale sunt la pamant. Toti consuma si folosesc marile branduri chiar daca le condamna si repudieza de cate ori au ocazia. Toti stiu ca marile branduri nu se sustin decat pe sine si nu au alt scop decat propria lor dominatie globala. Nu numai atat dar au si mari probleme de convietuire. Vor exclusivitate si vor sa parceleze teritoriile intr-o maniera neocoloniala. Si cu toate astea nu poti trai parca fara ele, te-ai obisnuit atat de mult cu ce iti ofera ele, le folosesti mai tot timpul(vezi numai cate linkuri la YouTube primesti zilnic si cate search-uri pe Google), deci sti sigur ca nu vei scapa niciodata de ele.
Prefer sa vad in lucrarea lui Cobilanschi mai curand imaginea unei celebritati artistice care vine intotdeuna la pachet, cu o eticheta care nu o mai poti altera. O eticheta pusa de un public care nu are control asupra productiei aristice si nici rabdarea sa o descifreze. O eticheta mentinuta atat de artisti insasi cat si de galeriile si curatorii co-interesati. Chiar si institutiile si institutele care se incununeaza cu sucesul lor, ajung sa intareasca brand-ul artistic, sa incurajeze marca personala, trasandu-i noi functii culturale dominante. E gresit sa credem ca institutiile fac munca de sustinere. Ele nu fac decat munca de ascociere in genere, intretinandu-si autoritatea prin selectie si sutinere aposteriori. Sustin un brand de artist atunci cand aceasta a fost deja recunoscut de altcineva si lansat de o campanie anterioara. Uneori brand-ul artistic poate sa produca schimbari majore, poate schimba decizii. Un nume respectat este si un nume care inspira teama, un nume care poate sa blocheze decizii gresite si abuzuri de putere.
Marea lansare este insa nu pe piata valorilor bursiere ci in universul culturii pop. Acolo totul se simplifica si totul pare un best off citat din presa locala care preia stirea din presa internationala bazata tot pe presa locala. MTV-Mircea Cantor este un canal de muzica la televizor cu un succes enorm, producand poate cea mai tangibila forma de arta. Star Wars-Matei Bejenaru face trimiteri la universul lui George Lucas. Bienala Periferic din Iasi – visul unui singur om? Cartoon Network-Ionica Grigorescu canalul tv care a devenit referinta totala pentru toate varstele. Oricand putem da citate oricand si extrage ceva din serialul preferat devenit lectura vizuala obligatorie pentru mici si mari. Walt Disney-Vlad Nanca industria copilariei edulcorate care a dat lectii non stop multor generatii.
E-bay-Gorzo vanzari in Euro anuntate de Sotheby’s. Google-Perjovschi e marele motor de cautare care devine aproape automat pagina de start, imposibil de modificat si anulat. Gontz era sinonim cu vj-ingul, si Sptv incarca filmulete video pofticios ca un proto-YouTube. Si tot asa. Chiar daca nu fac parte din mainstream-ul corporat, aceste analogii elementare demonstreaza cat de usor pot devenii artisti o incantatie culturala pop si un brand usor de memorat in istoria artei contemporane.
stefan tiron megatron
joi, 13 noiembrie 2008
vineri, 31 octombrie 2008
0143
THE REVOLUTION GONE: DIK Fagazine la Paradis Garaj
Karol Radziszewski (artist vizual si publisher al DIK Fagazine, Polonia) si Paweł Kubara (PR DIK Fagazine, Polonia) te invita sambata, 1 noiembrie de la ora 18:00 la lansarea numarului despre Romania a DIK Fagazin - The Revolution Gone - in spatiul relaxat de la ParadisGaraj (Strada Batistei 20), evenimentul fiind insotit de prezentarea foto "Transylvania" a artistului Karol Radziszewski, editorul revistei.
Cel mai recent numar al revistei DIK Fagazine, singura publicatie despre arta si homosexualitate din Europa Centrala si de Est, este dedicat imaginii masculinitatii si identitatii asa cum este ea perceputa intr-o Romanie contemporana.
Procesul de modernizare si tranzitie culturala a societatii romanesti este reflectat in interviuri cu oameni creativi din diverse domenii culturale, care prin arta, activismul sau implicarea lor sociala reprezinta noua atitudine vis-à-vis de conceptul de diversitate sociala si sexuala. Numarul dedicat Romaniei cuprinde lucrari de Alex Mirutziu si interviuri cu tineri artisti – Sebastian Moldovan, Vlad Nanca, fashion designeri si stilisti - Ovidiu Buta, Marian Palie, Olah Gyarfas, un coregraf si actor - Paul Dunca, patronul unui club - Issa Nebal, un activist gay - Tudor Kovacs, un jurnalist - Andrei Jianu si Loredana, muzician si gay icon.
Pe coperta, un desen de Dan Perjovschi, parte a contributiei intitulate The Bucharest Happy Hour Blues.
DIK Fagazin va fi disponibila la lansare la ParadisGaraj si la Rozalb de Mura STORE, Selari 9-11 - Curtea Sticlarilor, etaj 1.
***
DIK Fagazine este singura revista artistica despre masculinitate si homosexualitate focusata pe Europa Centrala si de Est. Revista, care apare la intervale neregulate din 2005 in editie bilingva (poloneza / engleza), surprinde specificitatea culturii gay si prezinta proiecte artistice din aceasta perspectiva.
Infiintata si editata de artistul visual Karol Radziszewski, DIK Fagazine se adreseaza celor interesati de arta si masculinitate. Principalele feature-uri ale revistei sunt interviurile cu personaje extraordinare, reportaje genuine in locuri relevante pentru cultura gay si designul exceptional. Fiecare numar are un format artistic unic si trateaza subiecte emblematice din arta, fotografie, literatura, comics sau moda.
DIK Fagazine
dik@dikfagazine.com
www.dikfagazine.com
www.dik.blog.pl
ENG
We are happy to invite you for the premiere of the new Romanian issue of DIK Fagazine. It will take place in ParadisGaraj - an independent art space in the centre of the Bucharest. DIK Fagazine will launch the new issue and present special installation with selected spreads from the magazine. The event will be accompanied by the photo slideshow - 'Transilvania' by Karol Radziszewski.
1st of November (Saturday), start: 6 pm
place: ParadisGaraj, Strada Batistei 20
Bucharest, Romania
THE REVOLUTION GONE
The idea accompanying the new issue of the first Central – Eastern European magazine about art and homosexuality is to grasp the moment of modernization and a recent cultural transition of the Romanian society.
The subject of this change particularly interesting the editor of the magazine – artist Karol Radziszewski, is the image of masculinity and identity in contemporary Romanian visual and symbolic culture as well as in popular culture and group imaginary of society. The examples of this process can be discovered in interviews with the Romanian young generation of creative people from different cultural fields.
DIK Fagazine would also like to make a tribute to all those genuine creative guests featured in the issue who represent a new attitude towards cultural and sexual diversity through their art, activism and social involvement.
DIK, as usually, concentrates on the people. For this issue totally focused on contemporary Romania, we interviewed emerging artists (Sebastian Moldovan, Vlad Nanca), influential fashion people (Ovidiu Buta, Marian Palie, Olah Gyarfas), a choreographer and young actor (Paul Dunca), a club owner (Issa Nebal), a gay activist (Tudor Kovacs), a journalist who shared with us his impressive collection of photographs (Andrei Jianu) and the Romanian musician and gay icon actively propagating the tolerance, Loredana.
Moreover, we show works by Alex Mirutziu, probably the only Romanian artist working with the subject of homosexuality and a series of photographs made with a hidden camera nearby the salty lakes of Transylvania. The cover displays a drawing by Dan Perjovschi who contributed with the series of pieces created for this issue and titled The Bucharest Happy Hour Blues, while the comic strip is the work of the great Matei Branea.
At the Paradis Garaj DIK Fagazine will launch the new issue and present selected spreads from the magazine with artworks by featured artists. The event will be accompanied by the photo slideshow - „Transilvania" by Karol Radziszewski.
The Romanian issue of DIK Fagazine has been recently presented at Queer Zines - the main exhibition during the New York Art Book Fair.
THE REVOLUTION GONE – a quote from the cover drawing of DIK Fagazine No. 7 by Dan Perjovschi.
DIK Fagazine is the first and the only magazine from Central and Eastern Europe concentrated on art, homosexuality and masculinity. Bilingual (Polish and English), printed in Poland and distributed worldwide, DIK Fagazine is showcasing the specificity of homosexual culture and male image in post communist countries. Each issue of DIK Fagazine is developed into a unique artistic concept of its creator and publisher – artist Karol Radziszewski who founded the magazine in 2005. DIK Fagazine is filled with contributions by artists such as: Wilhelm Sasnal, Zbigniew Libera, Artur Zmijewski, Rafal Bujnowski, Katarzyna Kozyra, Pawel Althamer, Slava Mogutin and Brian Kenny, interviews with extraordinary people and genuine reportages. The magazine's scope of interest covers art, photography, literature, comics and fashion. The experimental layout and iconic logo of DIK Fagazine is designed by Monika Zawadzka.
DIK Fagazine
dik@dikfagazine.com
www.dikfagazine.com
www.dik.blog.pl
joi, 30 octombrie 2008
vineri, 24 octombrie 2008
sâmbătă, 16 august 2008
marți, 15 iulie 2008
miercuri, 2 iulie 2008
joi, 19 iunie 2008
miercuri, 14 mai 2008
joi, 8 mai 2008
marți, 22 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
