"Lupta pe butoaie", figura 1| N.Mujicov, I. Branga, C Mujicicov - "Jocuri pentru copii si tineret", Editia II, 1966 , Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport | Biblioteca Clubului Cultural "Constructorul" - Bucuresti.
sâmbătă, 2 martie 2013
7000
"Lupta pe butoaie", figura 1| N.Mujicov, I. Branga, C Mujicicov - "Jocuri pentru copii si tineret", Editia II, 1966 , Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport | Biblioteca Clubului Cultural "Constructorul" - Bucuresti.
luni, 26 noiembrie 2012
0389
Pentru o adecvata punere in pagina a mitului national, FRR porneste in cautarea fenomenului direct de la sursa cea mai apropiata: Muzeul Militar National depoziteaza diorame ale eroului local, metode de conservare a entuziasmului popular si unelte specifice emanciparii de stat. Salile Muzeului decoperteaza narativ schimbarile ce survin in istoria simbolisticii de stat la jumatate de secol (aproximarea noastra), semintia romaneasca aflandu-se aparata de otelul tunurilor, aliajul modern al blindajului si instalatiile radiogoniometrice. Un intreg parc de forta solidificata in mijloace de aparare contra dusmanului intern si extern, un palat dedicat arhivarii a doua secole de argumentatie nationalista.
"Muzeul Militar Naţional joacă un rol important în cunoaşterea tradiţiilor istorice ale Oştirii române. Înfiinţat în 1923 printr-un decret semnat de regele Ferdinand, această instituţie s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenţia binevoitoare a Casei Regale, care a făcut numeroase donaţii, cât şi de sprijinul unor personalităţi importante ca Radu Rosetti, Vasile Pârvan, Alexandru Tzigara-Samurcaş, Nicolae Iorga etc.
Valorosul patrimoniu al Muzeului este ilustrat prin obiecte legate de domeniul militar, fără să se limiteze exclusiv la acesta. Prezentarea care urmează este o invitaţie adresată tuturor celor care împărtăşesc pasiunea pentru un alt fel de istorie, cea guvernată de zeul Marte.
O vizită la muzeul Militar Naţional înseamnă o „călătorie” în timp şi în spaţiu, un prilej de a descoperi şi admira modul în care sunt recreate diferite epoci istorice. Vă aşteptăm să ne fiţi alături în întâlnirea cu vremurile trecute. Deci, bun venit la Muzeul Militar Naţional"!
---
Intalnirea va avea loc la ora 14.45 in fata Muzeului, harta atasata.
Contact detalii & coordonare 0723 971 929
Facebook event: http://www.facebook.com/events/450556724981121/
Facebook event: http://www.facebook.com/events/450556724981121/
"Excursie la Muzeu" face parte din evenimentul "Ceilalti Noi - atelier de reimaginare identitara"
(detalii aici: http://www.facebook.com/events/404304222975493/ )
Pentru detalii Muzeu: http://www.mapn.ro/smg/muzeumilitar//index.html
joi, 1 noiembrie 2012
00838800
BIO-BIBLIO-MANTIA
(ti se deschide cartea)
Vino noaptea asta, de mana cu toti cei dragi, sa punem raul inainte. Deschidem cartile pentru tine, citim semnele si le interpretam in felul si chipul tau. Pune mana intre file, spera la ce-i mai bun si primeste tot ce te asteapta, prin viu grai - argintul viu sa se aseze in locul unde te doare, umbla sanatos numai la drum de seara.
Lasa-te intins in carte, cheama in gand ajutorul pe care nu-l vei primi niciodata si ai incredere in continuare, ceea ce vine e mai incuiat ca nicicand. Suna din clopot cand nu mai vrei, atinge cartea daca nu mai poti dar nu spune nimanui ce ai aflat, se schimba totul din nou - la noi sa nu mai vii! Ti-e scris in palma si in moalele crestetului, crezi ca degeaba umbli cocosat? Undeva in tine iti supravietuieste un strabunic care te ingrozeste: e nenumitul!
Fan-Clubul Reusitelor Romanesti se intrece pe sine si devine ceea ce i-a fost menit sa fie. Cartile Bibliotecii FRR sclipesc in infrarosu, isi imprastie mirajul de eter in schimbul cernelii tipografice si al micozelor de hartie veche. Respiram inconstient sporii intunecati si vedem altfel lucrurile. Mesterii devin maestri, ingeniozitatea devine revelatie, androidul e satana.
2012.11.01 @ Dianei 4, 20.00+, BIO-BIBLIO-MANTIA, in ungherul cel mai intunecat.
marți, 6 decembrie 2011
THE MASSAGE IS THE MESSAGE
0837
ParaditGaraj travels to Heidiland. Zurich lies at the very heart of the Heidiland paradise. As always PG is interested in the fate of "paradise" as a continuing secular and mythical trope of enclosed and walled-in wellness.
How and under what particupar and specific shape, for example, have the prosperity stories surrounding the country of Schlaraffenland (from Middle Hoch Deutsch sluraff = loafer, drone, idler; „Das Land der faulen Affen“ the land of lazy monkeys) survived the constant cuts, heavy financial losses, bankruptcies, insolvency, bad investments, shrinking funds and zero artist fees. We are still relentlessly searching for the back-rooms, the corridors and antechambers of wellness during today's economic gloom.
At first, we thought of maybe bringing back Heidiland to its initial purity of green alpine meadows, happy sun-tanned and healthy girls, goat herds and Cabaret Voltaire's, and getting rid of all the banks, Davos meetings and Art Basel's.
But hey, the fact stands that there was only one way for ParadisGaraj nowadays to get from Draculand to Heidiland. And that way was by massaging the Swiss public, Swiss art lovers, Swiss citizens, gallery owners and curators after all the hard work. We would have liked to offer Full Body Massage but because of the new austerity measures, the ICR no-artist-fee laws, PG can offer only Limited Body Massage in a limited Romanian hospitality situation.
ParaditGaraj travels to Heidiland. Zurich lies at the very heart of the Heidiland paradise. As always PG is interested in the fate of "paradise" as a continuing secular and mythical trope of enclosed and walled-in wellness.
How and under what particupar and specific shape, for example, have the prosperity stories surrounding the country of Schlaraffenland (from Middle Hoch Deutsch sluraff = loafer, drone, idler; „Das Land der faulen Affen“ the land of lazy monkeys) survived the constant cuts, heavy financial losses, bankruptcies, insolvency, bad investments, shrinking funds and zero artist fees. We are still relentlessly searching for the back-rooms, the corridors and antechambers of wellness during today's economic gloom.
At first, we thought of maybe bringing back Heidiland to its initial purity of green alpine meadows, happy sun-tanned and healthy girls, goat herds and Cabaret Voltaire's, and getting rid of all the banks, Davos meetings and Art Basel's.
But hey, the fact stands that there was only one way for ParadisGaraj nowadays to get from Draculand to Heidiland. And that way was by massaging the Swiss public, Swiss art lovers, Swiss citizens, gallery owners and curators after all the hard work. We would have liked to offer Full Body Massage but because of the new austerity measures, the ICR no-artist-fee laws, PG can offer only Limited Body Massage in a limited Romanian hospitality situation.
duminică, 2 octombrie 2011
Bibliomantie in Noaptea Bibliotecilor
0386
Cartile FRR au participat in Noaptea Bibliotecilor, calatorind din poarta in poarta, pe musamaua proprie catre viitorul cititorilor si trecutul valizelor prin fata body-guarzilor de la Biblioteca Nationala (!) si disputa cu ei. De ce nu este Noaptea Bibliotecilor cu noi, de ce trebuie sa fie numai noi participanti la ea? De ce nu au voie aceste sa intre aceste carti in marile biblioteci? De ce constituie FRRul o amenintare atunci cand sta in fata detasamentelor de masini si taxiuri de lux parcate in fata?
Este din ce in ce mai clar ca nu avem ca nimeni nu asteapta nici un fel de auto-organizare inafara marilor programe initiate de marile biblioteci in intunericul noptii.
Cu ajutorul practicii bibliomantiei am incercat sa oferim o gama larga de interactiuni cu cartea.
Prima sedinta de bibliomantie a avut loc in fata Bibliotecii Centrale Universitare, PG-FRR ocupand locul din spatele statuii. Momentul nu a trecut neobservat nici macar de artistii-portretisti din zona - acestia alaturandu-se entuziasti initiativei - fiecare in regimul propriu de activitate, scurtcircuitand astfel, pentru un moment, atat carisma locului aflat sub testicolele de otel statuare cat si fluxul de entuziasti ai citirii, impatimiti ai noptilor pierdute in fata bucoavnei.
FRR a precizat, in ciuda presiunii publice, ca stocul de carte prezentat nu este destinat comercializarii sub nici o forma si a anuntat de fiecare data intentia de a deslusi viitorul curiosilor cu toate ca a fost avertizat asupra impietarii Sfantului Ciprian (?), patronul noptii trecute, care - pesemne - are ceva impotriva dorintei firesti de cunoaste stihiile ce vor sa vina.
A doua oprire a caravanei FRR a avut loc in fata intrarii Bibliotecii Nationale de unde a fost alungat de catre fortele de ordine pe motiv ca nu face parte din eveniment si ca daca vin televiziunile cartile noastre nu ar da bine pe sticla, probabil. Protestele vehemente ale unuia dintre membri au fost antamate de catre celalalt membru FRR care, nonviolent, a hotarat mutarea musamalei spre un colt mai ferit unde tezaurul FRR era in afara de orice primejdie. Pe fereastra usii din dos a Bibliotecii Nationale, publicul larg, participant al Noptii de Cristal, tanjea catre valizele noastre.
FanClubul Reusitelor Romanestei va repeta sedinta de bibliomantie intr-una din zilele viitoare (lucru adeverit in deschiderea cartii "Micul Tamplar" Tineret 1958) pentru ca are convingerea ca ii poate intalni pe aceeasi oameni prezenti de-a lungul evenimentului si in absenta unui cadru-protocol extraordinar, in bibliotecile de cartier pe cale de disparitie.
PG-FRR
Mai jos cateva ilustratii cu datul si cititul in cartile alese de oameni:
Cartile FRR au participat in Noaptea Bibliotecilor, calatorind din poarta in poarta, pe musamaua proprie catre viitorul cititorilor si trecutul valizelor prin fata body-guarzilor de la Biblioteca Nationala (!) si disputa cu ei. De ce nu este Noaptea Bibliotecilor cu noi, de ce trebuie sa fie numai noi participanti la ea? De ce nu au voie aceste sa intre aceste carti in marile biblioteci? De ce constituie FRRul o amenintare atunci cand sta in fata detasamentelor de masini si taxiuri de lux parcate in fata?
Este din ce in ce mai clar ca nu avem ca nimeni nu asteapta nici un fel de auto-organizare inafara marilor programe initiate de marile biblioteci in intunericul noptii.
Cu ajutorul practicii bibliomantiei am incercat sa oferim o gama larga de interactiuni cu cartea.
Prima sedinta de bibliomantie a avut loc in fata Bibliotecii Centrale Universitare, PG-FRR ocupand locul din spatele statuii. Momentul nu a trecut neobservat nici macar de artistii-portretisti din zona - acestia alaturandu-se entuziasti initiativei - fiecare in regimul propriu de activitate, scurtcircuitand astfel, pentru un moment, atat carisma locului aflat sub testicolele de otel statuare cat si fluxul de entuziasti ai citirii, impatimiti ai noptilor pierdute in fata bucoavnei.
FRR a precizat, in ciuda presiunii publice, ca stocul de carte prezentat nu este destinat comercializarii sub nici o forma si a anuntat de fiecare data intentia de a deslusi viitorul curiosilor cu toate ca a fost avertizat asupra impietarii Sfantului Ciprian (?), patronul noptii trecute, care - pesemne - are ceva impotriva dorintei firesti de cunoaste stihiile ce vor sa vina.
A doua oprire a caravanei FRR a avut loc in fata intrarii Bibliotecii Nationale de unde a fost alungat de catre fortele de ordine pe motiv ca nu face parte din eveniment si ca daca vin televiziunile cartile noastre nu ar da bine pe sticla, probabil. Protestele vehemente ale unuia dintre membri au fost antamate de catre celalalt membru FRR care, nonviolent, a hotarat mutarea musamalei spre un colt mai ferit unde tezaurul FRR era in afara de orice primejdie. Pe fereastra usii din dos a Bibliotecii Nationale, publicul larg, participant al Noptii de Cristal, tanjea catre valizele noastre.
FanClubul Reusitelor Romanestei va repeta sedinta de bibliomantie intr-una din zilele viitoare (lucru adeverit in deschiderea cartii "Micul Tamplar" Tineret 1958) pentru ca are convingerea ca ii poate intalni pe aceeasi oameni prezenti de-a lungul evenimentului si in absenta unui cadru-protocol extraordinar, in bibliotecile de cartier pe cale de disparitie.
PG-FRR
Mai jos cateva ilustratii cu datul si cititul in cartile alese de oameni:
vineri, 30 septembrie 2011
0385
Drage cititoare,
FanClubul Reusitele Romanesti, cuib al iubitorilor de carte fara parte, va invita in aceasta seara, imediat dupa ce iesiti de la serviciu, la o intalnire.
Cu ocazia Noptii Bibliotecilor si inspirati de cele gasite in volumele frr-iste, ne punem lanternele la treaba si cautam impreuna viitorul. Vom ghici inpalma si vom face bibliomantie, vom face si desface cartile secrete, solutiile se gasesc fie in "Tratatul Micului Naturalist" sau "Automasajul", fie in "FengShui-ul la birou"... etc.
Cele doua biblioteci portabile vor pleca de la orele 19.00 din ParadisGaraj, avem musama si termos cu ceai si mergem din poarta in poarta.
Vino sa-ti citim!
vineri, 23 septembrie 2011
NOAPTEA CERCETATOARELOR la NOAPTEA CERCETATORILOR la Bucuresti o actiune FRRista 2011
FRR considera ca NOPTEA CERCETATORILOR este unul din cele mai importante evenimente ale anului. Consideram ca ar trebui sa avem mai multe nopti ale cercetatorilor si institutelor de cercetare. FRR se considera direct responsabil de succesul sau falita acestei nopti in Bucuresti si in tara. FRR a incercat din rasputeri si cu mijloace proprii sa repertorieze, sa celebreze, sa promoveze si sa foloseasca reusitelor din domeniul cercetarii romanesti. Vrem sa aflam cu ce probleme se confrunta cercetarea romaneasca astazi si care ar putea fi solutiile de viitor. FRR vizeaza reintroducerea si re-evaluarea materialelor de propaganda stiintifica publicate in tara, precum si istoricizarea si reinterpretarea rolului popularizarii stiintifice dpdv istoric, analitic-filozofic, politic si din perspectiva culturii de masa.
O alta problema critica pe care o avem in vedere este rolul femeilor in cercetarea romaneasca, cum sunt ele sustinute sau nu, ce stereotipuri si clisee discriminatorii exista in legatura cu rolul femeilor in cercetarea romaneasca, care este rolul lor prezent si de ce nu stim mai multe despre cercetatoarele din tara sau cele care lucreaza in cadrul unor institute sau centre de specialitate din strainatate. Aceasta initiativa are ca punct de plecare rolul avut de femei in cercetarea tehnico-stiintifica romaneasca de dinainte de 1989 si lipsa acestor iniatice in prezent. De aceea dorum ca pe viitor sa porpunem si o NOAPTE A CERCETATOARELOR.
Vrem sa cercetam de ce centrele comerciale au devenit centre de cercetare participante la Noaptea Cercetatorilor si ce tip de cercetare are loc acolo. Consideram ca un bun slogan pentru NC la Afi Palace ar putea fi CREDE si NU CERCETA.
Ce ne propunem la aceasta editie NC:
-sa strangem cat mai multe autografe de la certatori/cercetatoare in viata
-sa facem un tur ghidat alaturi de alti membri si fani ai institutiilor aflate in parteneriat cu Noaptea Cercetatorilor
-sa strangem contacte in vederea unor colaborari dintre mediul artistic romanesc, cercetatori si institutele de certetare
Ne-am confruntat cu cateva probleme legate de portalului oficial Noaptea Cercetatorilor.
URL http://www.noapteacercetatorilor.eu/
Printre care lipsa unor detalii si contacte directe (linkuri, adrese, etc) cu institutiile partenere. Am reusit pe cont propriu sa identificam cateva din ele si va invitam sa le vizatam impreuna. Va rugam daca aveti nelamuriri sa contactati aceste institutii. Daca aveti informatii suplimentare in legatura cu evenimentele din Noaptea Cercetatorilor va rugam sa ni le transmiteti la rubrica comments. Nu intelegem de ce de pilda Institutele de Cercetare (cu exceptia Muzeului de Geologie) sunt trecute cu litere mici in subsolul evenimentului si de ce AFI Palace este prima institutie (cam ce se cerceteaza acolo?) mentionata pe acest website. Chiar ar fi interesant sa cercetam acolo ce se intampla si va rugam sa ne ajutati in acest sens.
Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității Bucureşti
URL http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Contact/
Adresa: B-dul Regina Elisabeta nr. 53 Sector 5
Director: Dorinica IOAN, dorinaioan@criminologie.ro
Secretariat:
Tel: 004-021-315-3955
Fax: 004-021-315-3817
Adresa de e-mail: contact@criminologie.ro
Institutul National de Cercetare pentru Sport
URL http://www.sportscience.ro/
Adresa: B-dul Basarabia Nr. 41 A, Sector 2, Bucuresti, Romania
Telefon: 0311024912
Telefon/Fax: 0311024913
Atasam si cateva imagini/subiecte din arhiva FRR din almanahul Stiinta&Tehnica si Magazin, consideram inca de actualitate: dansul pe Jaratec, Cabinetul adolescentului, Genetica, Prioritati romanesti in Stiinta, Aparand Padurile ne asiguram viitorul, Protectia programelor la copiere, Riscurile si beneficiile Energiei nucleare, Casa Viitorului.
Am incercat sa gasim o legatura directa dintre NC si concursul avand ca premiu o chitara electrica – astfel am gasit un mic articol ajutator din Stiinta&Tehnica 1990 intitulat “Chitara Electrica: origini si metamorfoze.”
luni, 8 august 2011
0383
L'hospital
La Bucureşti ParadisGaraj a încercat să menţină o oază paradisiacă pentru artişti, curatori şi alti iubitori de cultură din capitala noastră. Un mic gărăjel unde să nu se mai gândească la ziua de maine, la bani, la faimă sau la lipsa publicului. Defapt am deschis ParadisGaraj ca să nu îi mai auzim p ceilalti plângându-se şi miorţăindu-se. Ne-am bătut capul cum să îi consolăm pe egalii nostrii, dar incet incet am ajuns să îmbunătăţim calitatea vieţii si fericirea celor care ne sunt oricum ierarhic superiori - curatorilor străini, directorilor si invitaţilor influenţi. Ne-am dat seama in ultima vreme că sigur avem ceva util de oferit, servicii pe care numai estul ştie cum să le ofere. Nouă chiar nu ni se par umilitoare sau exagerate aceste servicii si multe altele, mai ales când ştim că le putem oferi raiul pe pământ si readuce in prim plan ospitalitatea romaneasca.
Tot aşa la ICR Paris am încercat să instaurăm si să îmbunătăţim oferta instituţională locală, pe perioada de vacanţă a cadrelor ei. In inima ambasadei am încercat să inauguram din proprie iniţiativa un loc propice funcţionarii unor retele sociale, un loc relaxat si rafinat pentru curatori, profesori si artisti, in speranţa că de acolo o să le vină inspiraţia pentru proiecte viitoare, pentru exploatarea armonioasa a resurselor creative, imbunatatind astfel fizioterapeutic & bioenergetic sansele artistilor de a aplica la rezidente viitoare, impune politici culturale îndrăzneţe sau realiza proiecte in spaţiul public cu bugete medii, mari si greucene.
In 2030 se estimează că un sfert din populaţia Europei o să fie sexagenară sau septuagenară. Artişti, curatorii si galeristii pensionari din viitor se vor putea bucura de serviciile noastre in spa-uri special amenajate din iniţiativa noastră. Până la acea dată lucram cu personal redus dar plin de dedicatie.
ParadisGaraj se axeaza pe potentialul latent, placut si lipsit de stres, deseori neglijat in spatiile oficial. Ne propunem sa asiguram acest spirit de “ospitalitate romaneasca contemporana” (“l’hospitalité roumain contemporaine”) un fel de vacanta binemeritata, de concediu profund, mentinand o atmosfera prietenoasa si primitoare in sălile de expoziţie, la serviciu sau in timpul conferinţelor.
Prin modificari mici dar semnificative, ParadisGaraj contribuie la potentarea unor spatii aparent seci, îmbâcsite şi oficioase situandu-se la graniţa laxă dintre instalatie, design de interior si wellness institutional (tradus aproximativ prin “bineţe”).
Cateva sezlonguri tropicale, o măsută de cocktail, etc pot fi oricând instalate pentru a face locul mai primitor, mai predispus unor serii de intalniri si discutii strategice cu artisti, curatori sau directori de institutii (membrii cheie ai scenei culturale), asigurându-le condiţii de funcţionare optimă.
Reamintim că la Brukenthal, in iunie 2011, invitaţi să participam cu Kunsthalle Batistei alături de intern-ul nostru de origine germana Daniela Kneipp Velescu, l-am numit pe fostul primar Klaus Johannis, in functia onorifică de director Kunsthalle Batistei (*nume adoptat de ParadisGaraj dupa participarea la Bienala Bucuresti). Acolo, la Galeria de Arta Contemporana a Muzeului Brukenthal, am incercat sa asiguram un maxim de confort directorului invitat, oaspetilor prezenti si audientei specifice.
vineri, 1 iulie 2011
0382
This is a small introductory text to a very straight forward project. The text is in English, since we wanted to communicate and relate to other internationally blasphemous high school practices that kept our minds dirty and ready to attack authority, power figures and ridicule national symbols and myths.
Some of you may be familiar with this scan of a high school notebook back-cover, some of you may not. This is a typical cover of a thick dictando notebook everybody used in high school before 1989 and immediately after 1989 in Romania.
The back-covers of these notebooks were used for Romanian Language and Grammatic, Universal Literature, History, Latin etc or any other subject of the Humanist curriculum, as a sort of pin-up with one of our countries great heroes. It had a equestrian pose usually employing the same style as the monuments dotting the city centers, a recurrent and very common style of glorifying former rulers of our country. Time and time again similar images have been used us a simplistic prop for nationalistic and chauvinistic purposes either by the new right movement, by the national military ceremonial or populist political figures.
Against and in the back of this grew another, unofficial tradition, of dealing with these iconic superhero images of our forefathers. Because they were on the back-cover of the notebooks, these templates quickly became a magnet for smutty, horny and totally impudent thoughts, shamelessly and joyously manipulating images of the country's best. The excremental truth about our national history was always kept hidden on the back covers of our high school years.
Probably if you really try to silence a bunch of kids, and you keep on brainwashing them with battles, victories, sacrifices and the glories of the past, you will almost certain end up with a collection of the most pornographically and politically vicious images around...
Please remember that this is a small effort to keep alive a rough tradition and unorthodox practice. We hope you will still feel free to mutate, genetically manipulate, intervene, sodomize, modify and deface this image using basic means. We feel it is important to show this ensuing collection of anti-heroic drawings comprising all the works received. Parts of it will be published in a regular column with the support of the SEFEU comic book. We would also like to keep all contributors as anonymous traitors and national enemies, in a tradition that goes back to these high school back covers.
Thank you for continuing to undermine our heroic forefathers.
joi, 23 iunie 2011
0381
Sehr geehrte Damen und Herren,
Doamnelor si Domnilor,
Ladies and Gentlemen,
My name is Daniela Kneip-Velescu and I just started an internship / Praktikum at Kunsthalle Batistei – a very misto place!
I´m studying Fine Arts at Städelschule in Frankfurt am Main, where I´m also involved in administrative Angelegenheiten representing the student body in the Konvent. Therefore I am really interested in the art scene and the Funktionalität or Dysfunktionalität of its structures specially in the realm of the representing institutions.
Stellvertretend I will introduce you to the Leitmotiv and Ursprung of Kunsthalle Batistei and the urgent issue titled „Most wanted: DER DIREKTOR for KUNSTHALLE BATISTEI!“
(What is Kunsthalle Batistei or better still, how did we become Kunsthalle Batistei?)
Kunsthalle Batistei is the hidden dream-come-true of every contemporary art space in Romania in the last 20 years or so. Kunsthalle Batistei has achieved this air of inevitability and inescapable sense of self-importance and value after being part of the Bucharest Biennale.
Kunsthalle Batistei was formerly known as ParadisGaraj, a small independent space in the city center of Bucharest (Batistei street, just across from the US Embassy). It was re-baptized Kunsthalle Batistei in 2010, after the first DVD started playing video's in a loop on a new installed white screen, just on top of the former entrance of the space. Then, after two years functioning as a tiny ParadisGaraj, we suddenly realized the “Kunsthalle”-Potenzial had always been there. But „even a blind squirrel finds a nut once in a while“.
Unfortunately it was a short-living hope as the owner had also noticed this potential and also the fact that it was much cleaner and whiter than before. Unsere Kunsthalle Batistei, even more than ParadisGaraj, was the usual Romanian success story – Das Leidmotiv. In the moment we turned into something better than our usual Do It Yourself precarious and dingy garage, it got taken away from us. In the moment we thought we made it, our success got stolen from us. It was kind of the same story when Romania joined the NATO, or joined the EU, there was an effort in trying to build better roads but Romania ended up being scolded for corruption.
(What does Kunsthalle Batistei look for in Sibiu/Hermannstadt?)
Kunsthalle Batistei has tried out a lot of solutions, a lot of strategies and artistic models. But somehow things always fell apart, got out of hand, there was a sloppy management, a lack of vision maybe, or just plain idleness. And Müßiggang ist aller Laster Anfang. So actually the situation got even worse: we don't own a space and there´s a lack of money to pay the rent, we cannot offer very much. What we can offer is raw muscle power, we can carry materials (stone, wood, big monitors, etc), we also have a lot of primitive instincts and brutal creativity. We´re lacking brains and a Direktor that could lead us and Kunsthalle Batistei to the next Biennale, the next art fair, and maybe the next young curator-guru.
I think we have finally found the answer to our dilemma: We need a Direktor. Der Direktor should be of German or Austrian origin, specially a Schwab or a Sachsen would be most welcome. He could be mixed-blood, But he should have a German element and we prefer a German to come and fix things in Romania. We also have a historical precedent with the Hohenzollern dynasty, when the modern state of Romania was basically manufactured under Western inspection and wise rule. We need a German Leitfigur. We need a responsible person who knows the definition of Ordnung und Disziplin. A Direktor, who can establish these magnetic poles / diese magnetischen Pole in our artistic universe. As the Germans did so many good things in Romania, maybe they can also fix Kunsthalle Batistei. We think that only a Direktor can put an end to a vicious circle of misery, a circle of ineffectual and sloppy management and transform it into a virtuous circle of artistic and curatorial bonanza.
It is not enough to have funds, to get money from foundations, from banks or from the EU. We are convinced that we hauptsächlich are in need of a real boss, a Leitfigur. We can offer this Direktor total control over our institution. Kunsthalle Batistei can become his home, his pet project, his secret lover, his backyard, his parking lot or frontispiece. He can also change the name, he can add his family coat-of-arms to the Kunsthalle, advertise his family business or brand, or his hometown name. Der Direktor can have total financial control over Kunsthalle Batistei. We want to be the forefront, the Apex of the current trends and offer him totale Kontrolle on who gets thrown out, who gets employed, what art projects should be realized, and which decisions are richtig oder falsch. Der Direktor can also tell us whom to love and whom to hate. It would be perfect if he could transform Kunsthalle Batistei and improve or rather establish a Service-Landschaft. We consider this Service-Landschaft to be fundamental to the art scene in Romania. In Romania we are encountering a Service-Wüste, people are grumpy with bad manners and spiteful, maybe because of all the years of Communist rule, but now a German could improve the welcoming aspects of our Kunsthalle Batistei and turn it into a Service-Oase, to make it more magnetic to foreign artists and curators, their galleries and Kunstvereine.
Because of the given fact, that we are invited to this fair in Sibiu, a former cultural Capital, an ancient German town, we would like to ask Klaus Johannis, the former mayor of Sibiu to become the honorific Direktor of Kunsthalle Batistei. We got this idea, because at some point in the past, to end a political crisis and strife between the parties in Romania, he was called as a German to fix things and maybe become our president. We can only offer a comfortable chair for our next Direktor with a cocktail to quench his thirst. We cannot offer him the presidency, only an important and all-powerful role as Der Direktor of our Kunsthalle Batistei if he would like to help us. Please become Der Direktor!
Vielen Dank für ihre Aufmerksamkeit!
Herzliche Grüße
signed
the board of Kunsthalle Batistei
miercuri, 8 iunie 2011
PARAZITgaraj/FRR anunta Noaptea Stiintei in Bezna Galeriilor de Vineri/Sambata la spatiul 420
0380
(DER MENSCH ALS KRAFTWERK, THE HUMAN BEING AS A POWER PLANT, OMUL CA UZINA, reproducere dupa dagherotip, aceasta poza reprezinta un om de stiinta german in laboratorul sau aflat in locuinta sa personala. laboratorul acesta se afla chiar la inceputurile dezvoltarii sale, suprindem istoria stiintei si tehnicii in plina desfasurare; laboratorul era acasa, in bucatarie, in beci acolo unde nu deranja vecinii, sau direct pe masa din bucatarie, instrumentele sunt simple si de fabricatie proprie. cu ajutorul unui galvanometru cercetatorul din imagine demonstreaza, pe masa din bucatarie, cum produce corpul uman electricitate doar prin flexarea muschilor mainii.
pe vremea aceea dotarile erau foarte proaste, dar noi am vrea astazi sa credem ca aceste dotari nu sunt o bariera in calea cunoasterii. Noaptea Stiintei in dagherotipul asta e luminata de corpul cercetatorului si masinaria lui casnica, ca de un bec viu, emitind o lumina bioelectromagnetica puternica inregistrata pe o pelicula fotosensibila.
Emil du Bois-Raymond este unul din pionierii bioelectricitatii si pentru studiul sau de diploma si-a ales "pestii care electrocuteaza" (anghile, somni electrici etc), practic alegandu-si sa studieze niste baterii vii. Cercetarile sale despre Electricitatea Animala au fost publicate intre 1848 si 1884.
consideram ca aceasta imagine face legatura cu o traditie arhaica aflata la cumpana dintre premodern si modern, traditie care a inspirat electro-terapia, mesmerismul, magnetismul dar care a (pre)gatit miracolele stiintei asa cum au fost ele percepute si gustate de marele public. aceasta imagine se afla la Muzeul Medicinei de la Charite, Berlin)
"Muzeul de Electro-Tehnica" este o institutie profund FRRista cu tenta internationalista. Este una din cele mai amenintate si cele mai putin apreciate la ora actuala din tara. Dorim sa abordam criza carburantilor fara promisiuni desarte, vrem sa scapam psihologic de presiunea scumpirilor perpetue, a lipsei unor alternative energetice accesibile buzunarului, a lipsei de fonduri pentru cercetare, deplangem marea tragedie a dotarii inadecvate care afecteaza nu numai Romania, ci si multe tari din lumea a 2a si a 3a, dar cautam metode sa o depasim.
ParazitGaraj in Muzeul de Electro-Tehnica canta surd epopeea electrificarii neimplinite, slavind fulgerele si stralucirile luminii artificiale care ar trebui sa fie la indemana tuturor si pe intelesul multora. Din pacate ne-am obisnuit si ne-am rasfatat prea repede cu socul viitorului. Revolutia Tehnologica este urmata acum de o lunga Noapte a Stiintei. Folosim telefoanele mobile dar nu prea intelegem cum functioneaza si cum pot fi root-ate sau cum sa le alimentam cand nu avem incarcatoarele la noi. O sa vina vremea cand o sa trebuiasca sa ne deconectam masinile de spalat, laptopurile si playstation-urile de la centralele electrice. Vrem sa stim de cate "baterii din bagdad" putem face rost folosind vinul stors din podgoria tarii.
Intre orele 21.00 si ora 23.50 o sa prezentam un artefact video postat in 2009 pe Youtube. Este un experiment cu generatorul d pamant al domnului inginer Tariel Kapanadze.
O sa incercam sa facem un pic de reverse-engineering cu ajutorul unor prieteni entuziasti si cu ajutorul publicului interesat, pentru a putea decripta scopul si replica experimentul facut (nu exista traducere la experimentele filmate ale dl Kapanadze, dar exista materiale scrise pe net despre ele).
O sa incercam cu ajutorul celor interesati si al specialistilor nostri sa stabilim fisa tehnica si sa ne minunam impreuna de capacitatile si posibilitatile unei tehnologii aflate la indemana tuturor. Este o modalitate sa scapam de supliciul notelor de plata la curent si caldura, asa ca va rog faceti un efort si haideti sa conlucram si sa ajutam cu aceasta ocazie si pe acest tovaras american, englez sau ce o fi el. Transcriem mai jos textul postat pe Ytube in limba engleza:
"This movie I found on a torrent site about a year ago, I have no idea what they are saying, who they are, or when it was shot, but clearly it is a very interesting movie showing how this man gets energy from the earth to power light bulbs and other things! Look closely at his homemade rectifiers, spark gap, etc. Maybe a giant joule thief? Who knows? If anyone can translate for us, we would appreciate it a bunch. The file name was called free energy-geo. Thats all we know about it, thanks for watching! More info when it comes at: perpetual motion holder dot com."
In final promitem sa facem si o proiectie cu filmul SF Sovietic cult Кин-дза-дза! (Mosfilm 1986, regie Georgi Daneliya, dupa o poveste de Georgi Daneliya si Revaz Gabriadze) despre o planeta unde viata e nemiloasa si saracita si unde pana si chimicalele continute in chibrite(ketse in lb plukaniana) au devenit foarte pretioase. Este, credem noi, o societate plina de opresiune si exploatare pe care suntem pe cale sa o construim chiar aici pe pamant.
SCURT GLOSAR DE TERMENI PLUKANIENI
* Ketse (pronutat "keh-tseh") — chibrite (sau mai curand acele chimicale precum fosfor, pucioasa s.a. folosite pe pamant pentru gamalia chibritului)
* Chatle — unitate monetara
* Tsak — mic clopotel purtat pe nas care indica statutul social inferior al purtatorului
* Tentura si Antitentura — cele doua parti opuse ale universului. Anumite planete si galaxii exista in Tentura si altele (incluzand Terra) in Antitentura
* Pepelatz — o racheta cosmica interplanetara (de la cuvantul Georgian "pepela" fluture)
* Tsapa — o componenta pentru diferite masini. O tsapa mare este o componenta foarte importanta pentru pepelatz. A tsapa mica este o componenta pentru gravitsapa; fara tsapa mica, gravitsapa nu functioneaza. Tsapa seamana mult cu un surub ruginit
* Gravitsapa — o componenta a pepelatz-ului care permite zborul intergalactic ('gravitatie' + 'tsapa')
* Tranklucator — o arma
* Visator — un aparat portabil, care detecteaza automat diferenta dintre Patsakci si Ciatlanianieni
* Kappa — un buton sau o maneta
* Lutz (pronuntat luutz) — carburantul folosit pentru pepelatz, este facut din apa
* Ecilop — politist ("politie" scris invers)
* Ecikh — o cutie cu prizonieri; dar si incarcerarea intr-o astfel de cutie (ca pedeapsa); Ecikh este o puscarie cu tot felul de astfel de cutii ("Ecikh" vine de la cuvantul georgian "tsikhe" pentru puscarie). Ecikh cu cuie este o pedeapsa foarte grea.
* Kyu (pronuntat kyou) — o injuratura sanctionata social (inseamna 'cacat')
* Kuu — toate celelalte cuvinte
Adresa:
4 2 0
str. Lipova nr. 34 (mergeti cu 71, 93, 133 pana la statia imediat dupa Muzeul Militar)
Bucuresti, Romania
(DER MENSCH ALS KRAFTWERK, THE HUMAN BEING AS A POWER PLANT, OMUL CA UZINA, reproducere dupa dagherotip, aceasta poza reprezinta un om de stiinta german in laboratorul sau aflat in locuinta sa personala. laboratorul acesta se afla chiar la inceputurile dezvoltarii sale, suprindem istoria stiintei si tehnicii in plina desfasurare; laboratorul era acasa, in bucatarie, in beci acolo unde nu deranja vecinii, sau direct pe masa din bucatarie, instrumentele sunt simple si de fabricatie proprie. cu ajutorul unui galvanometru cercetatorul din imagine demonstreaza, pe masa din bucatarie, cum produce corpul uman electricitate doar prin flexarea muschilor mainii.
pe vremea aceea dotarile erau foarte proaste, dar noi am vrea astazi sa credem ca aceste dotari nu sunt o bariera in calea cunoasterii. Noaptea Stiintei in dagherotipul asta e luminata de corpul cercetatorului si masinaria lui casnica, ca de un bec viu, emitind o lumina bioelectromagnetica puternica inregistrata pe o pelicula fotosensibila.
Emil du Bois-Raymond este unul din pionierii bioelectricitatii si pentru studiul sau de diploma si-a ales "pestii care electrocuteaza" (anghile, somni electrici etc), practic alegandu-si sa studieze niste baterii vii. Cercetarile sale despre Electricitatea Animala au fost publicate intre 1848 si 1884.
consideram ca aceasta imagine face legatura cu o traditie arhaica aflata la cumpana dintre premodern si modern, traditie care a inspirat electro-terapia, mesmerismul, magnetismul dar care a (pre)gatit miracolele stiintei asa cum au fost ele percepute si gustate de marele public. aceasta imagine se afla la Muzeul Medicinei de la Charite, Berlin)
"Muzeul de Electro-Tehnica" este o institutie profund FRRista cu tenta internationalista. Este una din cele mai amenintate si cele mai putin apreciate la ora actuala din tara. Dorim sa abordam criza carburantilor fara promisiuni desarte, vrem sa scapam psihologic de presiunea scumpirilor perpetue, a lipsei unor alternative energetice accesibile buzunarului, a lipsei de fonduri pentru cercetare, deplangem marea tragedie a dotarii inadecvate care afecteaza nu numai Romania, ci si multe tari din lumea a 2a si a 3a, dar cautam metode sa o depasim.
ParazitGaraj in Muzeul de Electro-Tehnica canta surd epopeea electrificarii neimplinite, slavind fulgerele si stralucirile luminii artificiale care ar trebui sa fie la indemana tuturor si pe intelesul multora. Din pacate ne-am obisnuit si ne-am rasfatat prea repede cu socul viitorului. Revolutia Tehnologica este urmata acum de o lunga Noapte a Stiintei. Folosim telefoanele mobile dar nu prea intelegem cum functioneaza si cum pot fi root-ate sau cum sa le alimentam cand nu avem incarcatoarele la noi. O sa vina vremea cand o sa trebuiasca sa ne deconectam masinile de spalat, laptopurile si playstation-urile de la centralele electrice. Vrem sa stim de cate "baterii din bagdad" putem face rost folosind vinul stors din podgoria tarii.
Intre orele 21.00 si ora 23.50 o sa prezentam un artefact video postat in 2009 pe Youtube. Este un experiment cu generatorul d pamant al domnului inginer Tariel Kapanadze.
O sa incercam sa facem un pic de reverse-engineering cu ajutorul unor prieteni entuziasti si cu ajutorul publicului interesat, pentru a putea decripta scopul si replica experimentul facut (nu exista traducere la experimentele filmate ale dl Kapanadze, dar exista materiale scrise pe net despre ele).
O sa incercam cu ajutorul celor interesati si al specialistilor nostri sa stabilim fisa tehnica si sa ne minunam impreuna de capacitatile si posibilitatile unei tehnologii aflate la indemana tuturor. Este o modalitate sa scapam de supliciul notelor de plata la curent si caldura, asa ca va rog faceti un efort si haideti sa conlucram si sa ajutam cu aceasta ocazie si pe acest tovaras american, englez sau ce o fi el. Transcriem mai jos textul postat pe Ytube in limba engleza:
"This movie I found on a torrent site about a year ago, I have no idea what they are saying, who they are, or when it was shot, but clearly it is a very interesting movie showing how this man gets energy from the earth to power light bulbs and other things! Look closely at his homemade rectifiers, spark gap, etc. Maybe a giant joule thief? Who knows? If anyone can translate for us, we would appreciate it a bunch. The file name was called free energy-geo. Thats all we know about it, thanks for watching! More info when it comes at: perpetual motion holder dot com."
In final promitem sa facem si o proiectie cu filmul SF Sovietic cult Кин-дза-дза! (Mosfilm 1986, regie Georgi Daneliya, dupa o poveste de Georgi Daneliya si Revaz Gabriadze) despre o planeta unde viata e nemiloasa si saracita si unde pana si chimicalele continute in chibrite(ketse in lb plukaniana) au devenit foarte pretioase. Este, credem noi, o societate plina de opresiune si exploatare pe care suntem pe cale sa o construim chiar aici pe pamant.
SCURT GLOSAR DE TERMENI PLUKANIENI
* Ketse (pronutat "keh-tseh") — chibrite (sau mai curand acele chimicale precum fosfor, pucioasa s.a. folosite pe pamant pentru gamalia chibritului)
* Chatle — unitate monetara
* Tsak — mic clopotel purtat pe nas care indica statutul social inferior al purtatorului
* Tentura si Antitentura — cele doua parti opuse ale universului. Anumite planete si galaxii exista in Tentura si altele (incluzand Terra) in Antitentura
* Pepelatz — o racheta cosmica interplanetara (de la cuvantul Georgian "pepela" fluture)
* Tsapa — o componenta pentru diferite masini. O tsapa mare este o componenta foarte importanta pentru pepelatz. A tsapa mica este o componenta pentru gravitsapa; fara tsapa mica, gravitsapa nu functioneaza. Tsapa seamana mult cu un surub ruginit
* Gravitsapa — o componenta a pepelatz-ului care permite zborul intergalactic ('gravitatie' + 'tsapa')
* Tranklucator — o arma
* Visator — un aparat portabil, care detecteaza automat diferenta dintre Patsakci si Ciatlanianieni
* Kappa — un buton sau o maneta
* Lutz (pronuntat luutz) — carburantul folosit pentru pepelatz, este facut din apa
* Ecilop — politist ("politie" scris invers)
* Ecikh — o cutie cu prizonieri; dar si incarcerarea intr-o astfel de cutie (ca pedeapsa); Ecikh este o puscarie cu tot felul de astfel de cutii ("Ecikh" vine de la cuvantul georgian "tsikhe" pentru puscarie). Ecikh cu cuie este o pedeapsa foarte grea.
* Kyu (pronuntat kyou) — o injuratura sanctionata social (inseamna 'cacat')
* Kuu — toate celelalte cuvinte
Adresa:
4 2 0
str. Lipova nr. 34 (mergeti cu 71, 93, 133 pana la statia imediat dupa Muzeul Militar)
Bucuresti, Romania
sâmbătă, 14 mai 2011
ParaditGaraj organizeaza o serata muzeala de electro-tehnica la IAP patrudouzeci DIN DRAGOSTE DE INGINERI
Mai jos aveti o lista de subiecte care vor fi dezbatute intens in decursul acestui para-eveniment organizat in cadrul Noptii Muzeografice. Mentionam ca vom avea printre noi si niste ingineri de sunet de exceptzie care vor asigura lungimea de unda potrivita. Am vrea sa dedicam acest eveniment FRRist unui cercetator si savant rus controversat: Victor S. Grebennikov decedat in 2001 si rar mentionat in presa romaneasca. Ne-au impresionat nu doar descoperirile sale legate de efectele anti-gravitationale ale chitinei insectelor descoperite in 1988, ci mai ales nazuinta sa nestirbita de a desena si ilustra cu grija experimentele sale uluitoare. Admiram dorinta sa de ascensiune macar cu cativa centimetri desupra pamantului pe o platforma anti-gravitationala de lemn.
-Atelier de testat BECURI (discutzie libera, teste, istoria becurilor)
Primul bec de la 1876 a functionat 40 de ore. Becul lui Lenin "Comunism = Soviete+Electricitate".
Cat de economic este becul economic? Cum se facea economie la curent inainte? Cum faceau muzeele economie la curent si cine inchide lumina dupa ce ieseau vizitatorii din salile de expozitie?
In România sunt folosite numai 0,2 lămpi economice pe gospodărie. Potrivit datelor Institutului pentru Mediu şi Conservare din cadrul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene de folosirea becurilor economice, media în România e cu aproape 14 ori mai mică decât media europeană şi de cinci ori mai redusă decât media ţărilor care au aderat la UE în 2004.
Germanii folosesc în medie 6,5 becuri economice, danezii 4,9 lămpi economice, iar cehii 2,9 astfel de corpuri de iluminat. Înaintea românilor se află polonezii şi bulgarii, care folosesc 0,5 becuri economice.
-Globul pamantesc magnetic. Cum arata imaginea globului pamantesc din scolile de astazi? (kituri scolare, geografie planetara electro-magnetica). Magnetismul a pus capat modelului de pamant montat pe o vergea de fier care se roteste in jurul unui ax fix. Globul pamantesc este insfarsit o sfera de plastic&hartie rotitoare care leviteaza, suspendata in spatiu si inconjurata de campuri invizibile.
- Cine a auzit azi de Nikola Tesla "magicianul electricitatii"? Dar de razboiele si tensiunile curentului AC vs DC si alte istorii uitate. A murit sarac, la 86 de ani intr-o camera de hotel in Ianuarie 1943, dar a devenit emblematic pentru figura inginerului revolutionar, emigrantului si descoperitorului ripuit de companii samavolnice.
- Bateria din Bagdad
Acum 2000 de ani era nevoie de un vas de ceramica, un cilindru de cupru, o bucata de fier si un acid (suc de struguri sau lamaie) ca sa faci rost de curent. In curand vom fi obligati sa redescoperim din nou voltajul produs simplu.
- Chivotul Legii - Transformator, aparat de emisie-receptie, reactor nuclear biblic?
Va invitam la o discutie/lectura despre baterii sacre, radiodifuzoare divine si electrocutarea binecuvantata.
Adresa:
http://patrudouazeci.ro/
str. Lipova nr. 34
Bucuresti, Romania
miercuri, 11 mai 2011
0378
DIN DRAGOSTE DE INGINERI
ParaditGaraj, catod al circuitelor alternative din oras, deschide calea "Muzeului Electro-Tehnic" - componenta de baza a FRR. Mai multe detalii veti gasi in "Fisa Tehnica".
(glosar: dioda, rezistenta, politehnica, fizica nucleara, rezistenta fizica, ion negativ, electron, minus, circuite integrate, electrozi, costume de protectie, masuri de siguranta, norme de protectia muncii, tensiune, voltaj, amperaj, forte de frecare, inertie, laborator, baterie, acumulatori etc.)
sâmbătă, 2 aprilie 2011
0377
Despre CNDB si adevarata prietenie
Se fac planuri, dansatorii plang, curg imaginile cu dezastrul, peretii sunt negri, se transmit condoleante, ministerul suspina, Opereta este de-zo-la-ta, schela se inalta, Caramitrul isi sterge lacrima sacrificata pe obrazul societar, paznicii aduna tristi mucurile de tigara, cutiile de bere se incoloneaza spre al patrulea parastas, umbrele se astern peste dansul romanesc in ritmuri de milonga, coregrafii au amortit, candidatii blufeaza, suntem sustinuti de la Paris si Oslo, teatrul romanesc are usa inchisa, gardurile cresc cu parere de rau si e atat de gol in jur...
CNDB isi muta toata deschiderea intr-o camaruta in fostul UTC, scrisorile de amor institutional nu sosesc la timp, parcarea se scumpeste, sediul este intabulat de prietenul de altadata. Ce te faci, ce (mai) e de facut, cand totul se prabuseste?
ParadisGaraj este strainul prietenos, mana de ajutor intinsa cand nimeni nu este imprejur, solidaritatea onesta, resursa providentiala, sinceritatea intruchipata, imprumutul naiv si zambetul fostei prietene. ParadisGaraj vede in CNDB ceea ce nu a reusit sa fie niciodata, priveste cu respect si admiratie la geamurile luminoase si oamenii care se vad prin ele. Din fostul nostru sediu, la fel de alb si curat, din poarta - CNDB-ul s-a vazut intotdeauna aureolat de lumina Apusului. Era certitudinea ca acolo este experienta adevarata, spectacolul complet, performance-ul unde Paradisul si-a cautat intotdeauna locul. Pe bancile Centrului s-au asezat sperantele, acolo au invatat toti prietenii nostri sa caute ceea ce nu gaseau. Au venit, ne-au povestit si ne-au convins sa fim aproape, sa ne facem utili, sa fim atenti la cele infaptuite acolo, sa punem umarul cand e nevoie.
L-am ajutat pe Perjovschi cand nimeni nu-l mai voia, ne-a ajutat la randul nostru cand nimeni nu-l mai voia, ne-am transformat in kunsthalle cand Bienalei nu i-a ajuns Garajul, am vandut gogosile paradisiace pe bani grei, am hranit ursii care ne amenintau Zmeura de Aur, pe scurt am fost acolo cand toti erau in alta parte.
CNDB ne trebuie in continuare. Este pentru Paradis ca vecinul de peste gard caruia ii sari in ajutor cand si-a dat foc la casa. Si noi am gresit, si noi am fost salvati, si noi - acum, la randul nostru - punem mana, la greu. Credem in punerea la comun a resurselor, stim ce inseamna spatiul si agenda comuna, prin noi insine vom reusi.
Echipa de evacuare a ParadisGaraj, alcatuire informala de criza, isi face datoria de constiinta in a se pune la dispozitia Centrului National al Dansului pentru ultimul drum catre UTC. Suntem putini dar vom face tot ce ne sta in caracter ca evacuarea prietenilor sa fie cat mai rapida. Cu fiecare cutie deplasata, cu fiecare Birou dezmembrat, cu fiecare atelier transformat, visul Paradisului pe scena de arta contemporana prinde fiinta. Fiecare serviciu pe care il putem face, venind in intampinarea momentelor de singuratate, este o declaratie de intentie de care se poate si se va folosi, pana la urma, toata lumea. Evacuarea ne paste pe toti, nu lasati invidia sa va cuprinda cand nu e momentul: CNDB-ul ramane fara spatiu, scaunele sunt in drum, spectacolul e in strada pentru prima data - e nevoie de noi pentru prima oara, vom fi acolo unde este nevoie.
Echipa de evacuare a ParadisGaraj asteapta sa fie chemata din clipa in clipa, nimic nu e pierdut inca!
miercuri, 23 martie 2011
CNDB OCUPAT
In cadrul actiunii de protest - ocuparea actualului spatiu CNDB odata cu inceperea demolarii fara a se fi gasit o solutie decenta si concreta pentru comunitatea artistica care i se asociaza – propun reproducerea grupului statuar “Carageliana” amplasat in fata Teatrului National. Joi, 24 martie, incepand cu ora 12.00, la pranz, in fata TNB, un grup de artisti vor reface complexul ansamblu statuar, intr-o varianta, ce-i drept, mai mica dar mult mai ieftina – mai exact, fara nici un buget.
Se pare ca arta monumentala isi gaseste oricand legitimitatea si dreptul de a fi sustinuta financiar. Ca exemplu, costul grupului statuar ar fi acoperit fara probleme bugetul de constructie a unui nou spatiu pentru dansul contemporan sau ar fi permis achizitia unuia sau a mai multor spatii. Insa un loc dinamic, in care informatia circula, un spatiu de cercetare si dezbatere, un loc viu in care artistii sa se poata intalni si lucra nu reuseste sa devina o necesitate sau sa apara pe vreo lista de prioritati, precum arta monumentala si intepenirea intr-o apreciere - care aminteste de vremurile dinainte de ’89 – a “lucrului mare”, oricum ar fi el.
Tin sa precizez ca actiunea nu vizeaza in nici un caz continutul grupului statuar sau ideea de a il omagia pe Caragiale. Cu totii il iubim pe Caragiale. In mod paradoxal, probabil ca el ar fi criticat cel mai asiduu astfel de anomalii ale politicii culturale din Romania.
Alexandra Pirici
CNDB OCUPAT
marți, 22 februarie 2011
Eliminare Protejata de Date, Biojaf, HARTA USTURIMII FRR si genus Capsicum in tarile aflate in curs de dezvoltare si supra-exploatare
0377
Scurta introducere
In August 2010 am cautat cel mai usturat ardei din Bucuresti. Ne-am interesat daca exista arme non-letale bazate pe capsaicina si cum poti sa dezamorsezi manual un ardei usturat. Acesta este una din primele actiuni FRR executate anul trecut in 2010 pe vremea cand inca mai exista Hala Obor in toata splendoarea ei. Trebuie sa tinem minte ca oricine poate fi un membru al Fanclubului Reusitelor Romanesti. De la inceput am considerat ca ardeiul usturat sau de exemplu tehnologia fumului(afumare, tehnici de afumare, afumatori, fumigena, fumigatzie, comunicare cu fum) au devenit incetul cu incetul esentiale pentru supravietuire, odata cu inrautatirea si scumpirea conditiilor de viata. Toate aceste informatii, tot acest know-how empiric, toate bazele de date considerate perimate capata acum in mileniul trei o noua urgenta si o noua importanta.
Astazi suntem parte nu numai din ce se numea lumea in curs de dezvoltare, dar suntem si mai mult parte din lumea in curs de supra-exploatare. Orice carte gasita in gunoi, orice volum recuperat de la reciclatorii de hartie, orice planta, ardei, tehnica de cultivare este amenintata cu disparitia sau privatizarea(care impune drepturi de folosire unice si controlate). Noi suntem astazi agentii involuntari si complice ai biopirateriei si furtului de date. Cat mai este timp trebuie sa investigam modurile concrete prin care ne auto-exploatam si ne auto-subjugam in viata zilnica din mileniul trei pentru a putea impiedica sau bloca preluarile si deturnarile accelerate.
Dupa o colaborare foarte interesanta cu Fundatia Erste din trecutul recent am realizat cat de periculos poate fi acest sondaj (chiar si de mica adancime) in bazele de date obscure estice. Noi eram practic angajati sa recuperam si sa arhivam trecutul imediat in cadrul unor organisme cultural-bancare imperiale. Mai mult ne-am simtit obligati sa dam cale de aces catre niste surse imposibil de accesat de catre trimisii din occident in alt mod. Si aici povestile si filmele cu talc din occident ne ajuta sa evaluam situatia. Imaginati-va ca noi suntem angajati sa transportam niste minereuri culturale (date despre arta romaneasca, istoria artei, istoria teatrului, dansului ro) – dar pe drum nava noastra de transport intergalactic NOST(RO)MO reSourcing primeste un semnal.
Nu stim daca este un semnal SOS de tipul `salvati arhivele romanesti´ dar cert este ca Fundatia Erste, propietara navei NOST(RO)MO pescuieste, pe langa minereurile susnumite, si dupa informatii strategice de tipul Arte Martial Romanesti, care sunt un fel oua letale aliene. Va dati seama ca ne-am simtit obligati sa detonam totul si sa incercam sa scufundam cargo-ul numai sa nu ajunga la comanditari.
Iata ca inarmati de acesta experienta am inceput ca niste bibliotecare somere sa rasfoim fondul de carte FRR in stransa legatura cu acesta lupta pentru date vitale si strategice. Cunostintele practice devin incet incet chestiune de supravietuire in momentul in care nu vei mai avea de ales, cand va trebui sa te scotocesti prin vechile manuale, prin vechile invataminte agrotehnice ca sa intelegi ce se intampla in jur si cum sa o scoti la capat in jungla de patente. Practic ce se va intampla cand toata cunoasterea tehnica si practica o sa fie repertoriata si o sa devina incetul cu incetul proprietatea unor institutii private si a unor companii. Sau pur si simplu nu o sa ajunga la tine pe raft decat sub forma de catalog de lux cu grafica industrial prolet-culta.
FRR vor sa ajunga pe marginea gropilor de gunoi tehnico-stiintifice si sa incerce sa extraga macar o parte din datele ne-deletate din volumele duse la casat.
ARDEIUL IUTE SI FOARTE IUTE
In acest episod ne-am confruntat cu ardeiul iute. Confruntat – pentru ca ardeiul este in inima confruntarii, a luptelor de clasa, a luptei dintre Nord si Sud, dintre privilegiati si subjugati. Am vrea sa demonstram macar in parte de ce ardeiul iute este in primul rand o planta a maselor saracite de pe intreaga planeta. Este una din plantele rapite de biopirateria coloniala si extrasa din contextul ei ecologic si etnobotanic. Dezvoltata de mii de ani de civilizatiile precolumbiene mezoamericane este mai apoi raspandita de marile imperii coloniale spaniole si portugheze in intreaga lume. Ardeiul usturat este una din plantele biopiratate care au fost introduse in circuitul international ca parte din marele transfer Columbian (mai curand jaf columbian). Nu trebuie sa uitam insa ca acest 'schimb' a fost extrem de inegal si ca 'in schimbul' ardeiului cultivatorii lui au primit de la Europeni moarte, boala si exploatare la nivel continental.
Ardeiul iute este pus la treaba de la bun inceput. Este o planta care te munceste, te face sa transpiri din belsug, sa scoti foc din tine pe toate gaurile corpului. Daca efortul si munca te fac sa transpiri, tot asa ardeiul transforma mancarea intr-o forma de rezistenta trupeasca la munca silnica.
Usturimea ardeiului si transpiratia puternica vorbeste despre conditiile de viata ale oamenilor care l-au manancat si il mananca inafara restaurantelor si artei culinare, departe de lanturile de fast food si retetelor gatite live la tv.
Cultural vorbind ardeiul este asociat cu zonele defavorizate economic. Indicele usturimii pe pamant este corelat indeaproape mai mult sau mai putin cu saracia. Acolo unde viata este grea, unde populatia este exploatata si obidita, ai nevoie de aliati culinari care sa te intareasca, sa te fortifice si sa te ajute sa lupti. Politic vorbind ardeiul este la origine profund zapatist, parte din hrana unei populatii care se hraneste in principal cu tortilla si sos de ardei usturati. Diferenta de clasa este aici diferenta alimentara – mancarea traditionala este mancarea celor multi. Ardeiul insa este cultivat astazi in scopuri comerciale si in conditii de lucru subumane. Conglomeratele agro-alimentare dezvolta seminte si hibrizi dedicati industriei. Majoritatea celor care lucreaza in serele subsidiarelor de pe teren sunt femei selectate pentru ca au o 'disciplina sporita cand lucreaza cu hibrizii'. Angajatele nu sunt platite daca nu reusesc sa obtina o rata de germinare de cca 98% a hibrizilor.
Armata si companiile biofarmaceutice au profitat de acest lucru de la bun inceput si au inceput sa recruteze ardei din cei in ce mai iuti pentru propriile lor interese.
Ardeiul usturat este diabolic, arde ca focul iadului, un iad pamantesc si localizat pe terenul agrar al sistemului colonial feudal de tip encomienda. Fructul ardeiului usturat copt este rosu ca cel mai rosu steagul si are vag forma de secera.
Cum se intampla astazi plantele locale sunt imediat puse la treaba in cadrul complexului agro-farmaceutico-chimic. In Chiapas, ardeiul usturat este poate una din primele plante devenite bioarma non-letala folosita contra demonstrantilor. Armata indiana foloseste grenade cu capsaicina extrasa din faimosul cultivar Bhut Jolokia – cultivat acum in lupta contra teroristilor, cum sustin ei. In miinile statului si armatei ardeiul usturat urmeaza obiectivele contra-insurgentei. Cum poti sa dispersezi masele revoltate fara a fi acuzat ca le-ai omorat?
Scala usturimii ardeiul este si un fel de scara a culturii macho, care masura barbatia prin rezistenta la durere autoindusa.
In societatile unde durerea nu face parte din viata zilnica, ardeiul a intrat intr-un fel de concurenta culinara si gustativa. Daca la inceput exista doar un singur tip de ardei in restaurantele indiene din Anglia acum esti parca obligat sa cauti tipuri noi, sa obtii noi categorii super-iuti precum 'ardeiul infinitului'. Deja ar trebui sa obtinem o coloana a infinitului din ardei usturati.
Barbatia barbatului occidental continuu amenintata parca de infertilitate este testata in restaurante etnice – inghitind mancaruri exotice si mult mai picante decat ce are de oferit bucataria vestica, saraca in gusturi si arome. Mancarurile de acasa sunt insa lasate in urma, si 'picanteria' vietii vine adusa tot din fostele colonii si bucatarii subjugate. Boiaua isi joaca rolul si in prezervarea traditionala a mancarurilor. Orice slanina pe langa fum mai este protejata si de puterea capsaicinei din boia. Paprikashu este cu adevarat puntea de legatura intima care leaga zonele sud-dunarene de Pusta ungara, anuland orice granite statale si lingvistice. Din Turcia si pana in Ungaria, ardeiul usturat trezeste emotii, te face sa transpiri si te fereste de raceli si gripe.
Ardeiul usturat este un laborator chimic natural care si-a sintetizat propriile materiale protective, protejandu-si semintele timp de milioane de ani. Oricat de mic era ardeiul se apara in decursul istoriei sale naturale de mamifere atotrontaitoare si mestecatoare de seminte(dar nu de pasarile care ii raspandeau samanta!) cu ajutorul unor fitochimicale foarte puternice producand o usturime insuportabila. Noi oamenii ca orice veverite, rozatoare si caprioare ne feream pana nu demult de ardei. Durerea provocata este totusi si cheia succesului biomedical al ardeiului. In anii 1980 efectele anestezice ale capsaicinei isi gasesc aplicatii cu pacienti care sufera de dureri asociate cu chemoterapia. Capsaicina mai are si alte efecte anti-cancerigene. Apoptoza este moartea celulara programata a celulelor. Apoptoza este un fenomen necesar si normal pentru supravietuirea si cresterea normala a organismelor multicelulare. Atunci cand apoptoza e insuficienta, atunci cand celulele nu mor la timp si continua sa se divizeze, atunci ai mari probleme. Apoptoza sta la baza proliferarii necontrolate a celulelor din propriul corp. Sinuciderea celulor este cumva situata astfel la baza vietii multicelulare. Am putea spune ca noi eutanasiem propriile celule 'maligne' convingandu-le ca nu mai e cazul sa se divizeze, prin capsaicina aplicata local. Capsaicina induce apoptoza in celulele cancerigene. Practic le comanda sa se sinucida. Tumorile la prostata sunt cele mai sensible la capsaicina, cu toate ca aceasta substanta inhiba si cresterea celulelor leucemice sau a celulelor asociate cu cancerul gastric.
In Bucuresti Hala Obor a fost pusa sub control biologic. Toate fotografiile de aici sunt facute pe vremea cand tarabele mai erau libere, erau improvizate pe scaunele mici, lazi si panze de plastic. Erau foarte multi oameni care vindeau ardei usturati in piata in ziua aceea. Si astazi o sa mai vedem tarabe dinastea. Am pastrat poze color cu ardeii iuti ca sa ii puteti admira in toata splendoarea lor rosietica. Avem si o poza cu ceva somni africani proaspat pescuiti. Una din metodele bune de identificare a noilor specii de pesti comestibili proaspat(sau abuziv) introdusi este sa te plimbi prin piata.
Practic puteai sa gasesti tot felul de soiuri diferite de ardei. I-am rugat pe aproape fiecare sa ne recomande cel mai iute tip de ardei. Multi aveau mici pancarte confectionate pe care scria „FOARTE IUTE!“ sau „IUTE IUTE“, „IUTE FOC“. Cei mai multi au avut rabdarea sa ne explice cum sa recunosti ardeiul cel mai iute. Cum trebuie sa ii cauti vinisoarele, sa te uiti la striatii si ridurile de pe coaja si numai asa o sa il poti identifica. Usturimea avea culoare, avea forma si textura. O puteai recunoaste si cauta.
Ne-am bucurat mult de sharing-ul liber de informatie, si am incercat sa cumparam de la fiecare producator cate un manunchi de ardei.
Toti acesti ardei i-am testat in laboratorul nostru ambulant din ARGENTIN, terasa din Lipscani (inainte sa inceapa upgrade-ul acolo). Am chemat niste testeri tineri si i-am pus sa incerce un pic din fiecare sample de ardei la o farfurie de hamsi si niste beri. Ne-au dat note pe scara Scoville (scara iuteniei ardeiului) si noua si ardeilor. Le multumim cu aceasta ocazie tuturor FRRistilor care au scuipat foc alaturi de noi. Alt efect miraculos si binemeritat al ardeiului usturat este euforia care ti-o declanseaza dozele repetate de capsaicina. Nu pot sa uit cum l-am vazut pe Stefan Cosma mancand o farfurie la Dragonul Rosu compusa aproape exclusiv din ardei iuti care aveau o culoare neagra. Omul manca, transpira si plangea, dar iata ca i-a trecut aproape instant raceala.
Ninjealaii din Ghidighici/Chisinau Vadim si Sergiu, mi-au dat din belshug un sos cu ardei usturat prin mancare cat am stat la ei, un fel de tabasco/pesto local - numit ADJIKA - cu istorii raspandite prin tot Caucazul, originar din Abhazia, trecand prin Svanetia lasand usturaturi in urma pana in Rusia si Ucraina. Un sos care are la baza cantitati tocate marunt si pisate care difera in functie de familie si reteta: usturoi, rosii, ardei usturat, sare si ce mirodenii mai vrei sa pui. Acest sos usturacios se pastreaza bine, nu se fierbe ca la noi. In functie de an si ploii este mai apos - daca rosia e zemoasa. E combinabinabil cu cartofi, fripturi si este nelipsit de pe orice masa. Le sunt recunoscator ca au sharuit aceasta retzeta iute iute cu noi. Mai jos sunt niste poze cu primele experimente de ADJIKA de acasa.
Nu este un mit, euforia declansata de ardeii usturati este cat se poate de adevarata, la fel si cascada endorfinelor naturale care iti inunda creierul dupa ce teai usturat bine.
Alt experiment a fost dez-usturarea ardeilor. De obicei usturimea este situata chiar in celulele din jurul semintelor. Daca vrei sa te feresti de ea poti foarte bine sa faci operatia descrisa de noi in micul filmulet.
Am strans si o serie de pliculete cu seminte de ardei usturati. Ne intereseaza si ce seminte poti sa gasesti astazi si cum poti face rost de ele. Pe langa faimosii ardei bulgaresti, am identificat si ardei de ghiveci decorativi. Am cautat orice produs care avea in compozitie ardei. Intr-un vechi borcan de ardei iute praf am descoperit si urmele unor larve sau pupe care traiau acolo binemersi. Cobilanschi le urmareste printr-o lupa. Probabil ca acesta este cel mai extrem mediu de viata din casele si bucatariile oamenilor. Cunoastem gandaceii de faina sau moliile de dulap, dar insecte care sa traiasca intr-un praf pur si ultraiute de ardei usturat – si sa nu ai nevoie de nimic altceva. Asta este ceva demn de FRR!
In fata usii de bloc chiar cand sa intru am gasit un ardei usturat cazut din sacosa. E ca si cum a picat ghinda din gura veveritei, tot asa fiintele umane care l-au adunat, crescut si cules, il raspandeasc pe nebanuite.
Fondul de carte FRR este un fond de carte romanesca de specialitate, repudiat si expulzat la marginea lecturii. Carti uitate, scoase din uz si din circulatie din diferite motive, carti periculoase sau aparent inofensive. Cu toate acestea ele constituie pt FRR un zacamant urias cu un potential amenintat inca de spionajul publicitar, managerial, economic, zootehnic,industrial, militar si biologic.
Scurta introducere
In August 2010 am cautat cel mai usturat ardei din Bucuresti. Ne-am interesat daca exista arme non-letale bazate pe capsaicina si cum poti sa dezamorsezi manual un ardei usturat. Acesta este una din primele actiuni FRR executate anul trecut in 2010 pe vremea cand inca mai exista Hala Obor in toata splendoarea ei. Trebuie sa tinem minte ca oricine poate fi un membru al Fanclubului Reusitelor Romanesti. De la inceput am considerat ca ardeiul usturat sau de exemplu tehnologia fumului(afumare, tehnici de afumare, afumatori, fumigena, fumigatzie, comunicare cu fum) au devenit incetul cu incetul esentiale pentru supravietuire, odata cu inrautatirea si scumpirea conditiilor de viata. Toate aceste informatii, tot acest know-how empiric, toate bazele de date considerate perimate capata acum in mileniul trei o noua urgenta si o noua importanta.
Astazi suntem parte nu numai din ce se numea lumea in curs de dezvoltare, dar suntem si mai mult parte din lumea in curs de supra-exploatare. Orice carte gasita in gunoi, orice volum recuperat de la reciclatorii de hartie, orice planta, ardei, tehnica de cultivare este amenintata cu disparitia sau privatizarea(care impune drepturi de folosire unice si controlate). Noi suntem astazi agentii involuntari si complice ai biopirateriei si furtului de date. Cat mai este timp trebuie sa investigam modurile concrete prin care ne auto-exploatam si ne auto-subjugam in viata zilnica din mileniul trei pentru a putea impiedica sau bloca preluarile si deturnarile accelerate.
Dupa o colaborare foarte interesanta cu Fundatia Erste din trecutul recent am realizat cat de periculos poate fi acest sondaj (chiar si de mica adancime) in bazele de date obscure estice. Noi eram practic angajati sa recuperam si sa arhivam trecutul imediat in cadrul unor organisme cultural-bancare imperiale. Mai mult ne-am simtit obligati sa dam cale de aces catre niste surse imposibil de accesat de catre trimisii din occident in alt mod. Si aici povestile si filmele cu talc din occident ne ajuta sa evaluam situatia. Imaginati-va ca noi suntem angajati sa transportam niste minereuri culturale (date despre arta romaneasca, istoria artei, istoria teatrului, dansului ro) – dar pe drum nava noastra de transport intergalactic NOST(RO)MO reSourcing primeste un semnal.
Nu stim daca este un semnal SOS de tipul `salvati arhivele romanesti´ dar cert este ca Fundatia Erste, propietara navei NOST(RO)MO pescuieste, pe langa minereurile susnumite, si dupa informatii strategice de tipul Arte Martial Romanesti, care sunt un fel oua letale aliene. Va dati seama ca ne-am simtit obligati sa detonam totul si sa incercam sa scufundam cargo-ul numai sa nu ajunga la comanditari.
Iata ca inarmati de acesta experienta am inceput ca niste bibliotecare somere sa rasfoim fondul de carte FRR in stransa legatura cu acesta lupta pentru date vitale si strategice. Cunostintele practice devin incet incet chestiune de supravietuire in momentul in care nu vei mai avea de ales, cand va trebui sa te scotocesti prin vechile manuale, prin vechile invataminte agrotehnice ca sa intelegi ce se intampla in jur si cum sa o scoti la capat in jungla de patente. Practic ce se va intampla cand toata cunoasterea tehnica si practica o sa fie repertoriata si o sa devina incetul cu incetul proprietatea unor institutii private si a unor companii. Sau pur si simplu nu o sa ajunga la tine pe raft decat sub forma de catalog de lux cu grafica industrial prolet-culta.
FRR vor sa ajunga pe marginea gropilor de gunoi tehnico-stiintifice si sa incerce sa extraga macar o parte din datele ne-deletate din volumele duse la casat.
ARDEIUL IUTE SI FOARTE IUTE
In acest episod ne-am confruntat cu ardeiul iute. Confruntat – pentru ca ardeiul este in inima confruntarii, a luptelor de clasa, a luptei dintre Nord si Sud, dintre privilegiati si subjugati. Am vrea sa demonstram macar in parte de ce ardeiul iute este in primul rand o planta a maselor saracite de pe intreaga planeta. Este una din plantele rapite de biopirateria coloniala si extrasa din contextul ei ecologic si etnobotanic. Dezvoltata de mii de ani de civilizatiile precolumbiene mezoamericane este mai apoi raspandita de marile imperii coloniale spaniole si portugheze in intreaga lume. Ardeiul usturat este una din plantele biopiratate care au fost introduse in circuitul international ca parte din marele transfer Columbian (mai curand jaf columbian). Nu trebuie sa uitam insa ca acest 'schimb' a fost extrem de inegal si ca 'in schimbul' ardeiului cultivatorii lui au primit de la Europeni moarte, boala si exploatare la nivel continental.
Ardeiul iute este pus la treaba de la bun inceput. Este o planta care te munceste, te face sa transpiri din belsug, sa scoti foc din tine pe toate gaurile corpului. Daca efortul si munca te fac sa transpiri, tot asa ardeiul transforma mancarea intr-o forma de rezistenta trupeasca la munca silnica.
Usturimea ardeiului si transpiratia puternica vorbeste despre conditiile de viata ale oamenilor care l-au manancat si il mananca inafara restaurantelor si artei culinare, departe de lanturile de fast food si retetelor gatite live la tv.
Cultural vorbind ardeiul este asociat cu zonele defavorizate economic. Indicele usturimii pe pamant este corelat indeaproape mai mult sau mai putin cu saracia. Acolo unde viata este grea, unde populatia este exploatata si obidita, ai nevoie de aliati culinari care sa te intareasca, sa te fortifice si sa te ajute sa lupti. Politic vorbind ardeiul este la origine profund zapatist, parte din hrana unei populatii care se hraneste in principal cu tortilla si sos de ardei usturati. Diferenta de clasa este aici diferenta alimentara – mancarea traditionala este mancarea celor multi. Ardeiul insa este cultivat astazi in scopuri comerciale si in conditii de lucru subumane. Conglomeratele agro-alimentare dezvolta seminte si hibrizi dedicati industriei. Majoritatea celor care lucreaza in serele subsidiarelor de pe teren sunt femei selectate pentru ca au o 'disciplina sporita cand lucreaza cu hibrizii'. Angajatele nu sunt platite daca nu reusesc sa obtina o rata de germinare de cca 98% a hibrizilor.
Armata si companiile biofarmaceutice au profitat de acest lucru de la bun inceput si au inceput sa recruteze ardei din cei in ce mai iuti pentru propriile lor interese.
Ardeiul usturat este diabolic, arde ca focul iadului, un iad pamantesc si localizat pe terenul agrar al sistemului colonial feudal de tip encomienda. Fructul ardeiului usturat copt este rosu ca cel mai rosu steagul si are vag forma de secera.
Cum se intampla astazi plantele locale sunt imediat puse la treaba in cadrul complexului agro-farmaceutico-chimic. In Chiapas, ardeiul usturat este poate una din primele plante devenite bioarma non-letala folosita contra demonstrantilor. Armata indiana foloseste grenade cu capsaicina extrasa din faimosul cultivar Bhut Jolokia – cultivat acum in lupta contra teroristilor, cum sustin ei. In miinile statului si armatei ardeiul usturat urmeaza obiectivele contra-insurgentei. Cum poti sa dispersezi masele revoltate fara a fi acuzat ca le-ai omorat?
Scala usturimii ardeiul este si un fel de scara a culturii macho, care masura barbatia prin rezistenta la durere autoindusa.
In societatile unde durerea nu face parte din viata zilnica, ardeiul a intrat intr-un fel de concurenta culinara si gustativa. Daca la inceput exista doar un singur tip de ardei in restaurantele indiene din Anglia acum esti parca obligat sa cauti tipuri noi, sa obtii noi categorii super-iuti precum 'ardeiul infinitului'. Deja ar trebui sa obtinem o coloana a infinitului din ardei usturati.
Barbatia barbatului occidental continuu amenintata parca de infertilitate este testata in restaurante etnice – inghitind mancaruri exotice si mult mai picante decat ce are de oferit bucataria vestica, saraca in gusturi si arome. Mancarurile de acasa sunt insa lasate in urma, si 'picanteria' vietii vine adusa tot din fostele colonii si bucatarii subjugate. Boiaua isi joaca rolul si in prezervarea traditionala a mancarurilor. Orice slanina pe langa fum mai este protejata si de puterea capsaicinei din boia. Paprikashu este cu adevarat puntea de legatura intima care leaga zonele sud-dunarene de Pusta ungara, anuland orice granite statale si lingvistice. Din Turcia si pana in Ungaria, ardeiul usturat trezeste emotii, te face sa transpiri si te fereste de raceli si gripe.
Ardeiul usturat este un laborator chimic natural care si-a sintetizat propriile materiale protective, protejandu-si semintele timp de milioane de ani. Oricat de mic era ardeiul se apara in decursul istoriei sale naturale de mamifere atotrontaitoare si mestecatoare de seminte(dar nu de pasarile care ii raspandeau samanta!) cu ajutorul unor fitochimicale foarte puternice producand o usturime insuportabila. Noi oamenii ca orice veverite, rozatoare si caprioare ne feream pana nu demult de ardei. Durerea provocata este totusi si cheia succesului biomedical al ardeiului. In anii 1980 efectele anestezice ale capsaicinei isi gasesc aplicatii cu pacienti care sufera de dureri asociate cu chemoterapia. Capsaicina mai are si alte efecte anti-cancerigene. Apoptoza este moartea celulara programata a celulelor. Apoptoza este un fenomen necesar si normal pentru supravietuirea si cresterea normala a organismelor multicelulare. Atunci cand apoptoza e insuficienta, atunci cand celulele nu mor la timp si continua sa se divizeze, atunci ai mari probleme. Apoptoza sta la baza proliferarii necontrolate a celulelor din propriul corp. Sinuciderea celulor este cumva situata astfel la baza vietii multicelulare. Am putea spune ca noi eutanasiem propriile celule 'maligne' convingandu-le ca nu mai e cazul sa se divizeze, prin capsaicina aplicata local. Capsaicina induce apoptoza in celulele cancerigene. Practic le comanda sa se sinucida. Tumorile la prostata sunt cele mai sensible la capsaicina, cu toate ca aceasta substanta inhiba si cresterea celulelor leucemice sau a celulelor asociate cu cancerul gastric.
In Bucuresti Hala Obor a fost pusa sub control biologic. Toate fotografiile de aici sunt facute pe vremea cand tarabele mai erau libere, erau improvizate pe scaunele mici, lazi si panze de plastic. Erau foarte multi oameni care vindeau ardei usturati in piata in ziua aceea. Si astazi o sa mai vedem tarabe dinastea. Am pastrat poze color cu ardeii iuti ca sa ii puteti admira in toata splendoarea lor rosietica. Avem si o poza cu ceva somni africani proaspat pescuiti. Una din metodele bune de identificare a noilor specii de pesti comestibili proaspat(sau abuziv) introdusi este sa te plimbi prin piata.
Practic puteai sa gasesti tot felul de soiuri diferite de ardei. I-am rugat pe aproape fiecare sa ne recomande cel mai iute tip de ardei. Multi aveau mici pancarte confectionate pe care scria „FOARTE IUTE!“ sau „IUTE IUTE“, „IUTE FOC“. Cei mai multi au avut rabdarea sa ne explice cum sa recunosti ardeiul cel mai iute. Cum trebuie sa ii cauti vinisoarele, sa te uiti la striatii si ridurile de pe coaja si numai asa o sa il poti identifica. Usturimea avea culoare, avea forma si textura. O puteai recunoaste si cauta.
Ne-am bucurat mult de sharing-ul liber de informatie, si am incercat sa cumparam de la fiecare producator cate un manunchi de ardei.
Toti acesti ardei i-am testat in laboratorul nostru ambulant din ARGENTIN, terasa din Lipscani (inainte sa inceapa upgrade-ul acolo). Am chemat niste testeri tineri si i-am pus sa incerce un pic din fiecare sample de ardei la o farfurie de hamsi si niste beri. Ne-au dat note pe scara Scoville (scara iuteniei ardeiului) si noua si ardeilor. Le multumim cu aceasta ocazie tuturor FRRistilor care au scuipat foc alaturi de noi. Alt efect miraculos si binemeritat al ardeiului usturat este euforia care ti-o declanseaza dozele repetate de capsaicina. Nu pot sa uit cum l-am vazut pe Stefan Cosma mancand o farfurie la Dragonul Rosu compusa aproape exclusiv din ardei iuti care aveau o culoare neagra. Omul manca, transpira si plangea, dar iata ca i-a trecut aproape instant raceala.
Ninjealaii din Ghidighici/Chisinau Vadim si Sergiu, mi-au dat din belshug un sos cu ardei usturat prin mancare cat am stat la ei, un fel de tabasco/pesto local - numit ADJIKA - cu istorii raspandite prin tot Caucazul, originar din Abhazia, trecand prin Svanetia lasand usturaturi in urma pana in Rusia si Ucraina. Un sos care are la baza cantitati tocate marunt si pisate care difera in functie de familie si reteta: usturoi, rosii, ardei usturat, sare si ce mirodenii mai vrei sa pui. Acest sos usturacios se pastreaza bine, nu se fierbe ca la noi. In functie de an si ploii este mai apos - daca rosia e zemoasa. E combinabinabil cu cartofi, fripturi si este nelipsit de pe orice masa. Le sunt recunoscator ca au sharuit aceasta retzeta iute iute cu noi. Mai jos sunt niste poze cu primele experimente de ADJIKA de acasa.
Nu este un mit, euforia declansata de ardeii usturati este cat se poate de adevarata, la fel si cascada endorfinelor naturale care iti inunda creierul dupa ce teai usturat bine.
Alt experiment a fost dez-usturarea ardeilor. De obicei usturimea este situata chiar in celulele din jurul semintelor. Daca vrei sa te feresti de ea poti foarte bine sa faci operatia descrisa de noi in micul filmulet.
Am strans si o serie de pliculete cu seminte de ardei usturati. Ne intereseaza si ce seminte poti sa gasesti astazi si cum poti face rost de ele. Pe langa faimosii ardei bulgaresti, am identificat si ardei de ghiveci decorativi. Am cautat orice produs care avea in compozitie ardei. Intr-un vechi borcan de ardei iute praf am descoperit si urmele unor larve sau pupe care traiau acolo binemersi. Cobilanschi le urmareste printr-o lupa. Probabil ca acesta este cel mai extrem mediu de viata din casele si bucatariile oamenilor. Cunoastem gandaceii de faina sau moliile de dulap, dar insecte care sa traiasca intr-un praf pur si ultraiute de ardei usturat – si sa nu ai nevoie de nimic altceva. Asta este ceva demn de FRR!
In fata usii de bloc chiar cand sa intru am gasit un ardei usturat cazut din sacosa. E ca si cum a picat ghinda din gura veveritei, tot asa fiintele umane care l-au adunat, crescut si cules, il raspandeasc pe nebanuite.
Fondul de carte FRR este un fond de carte romanesca de specialitate, repudiat si expulzat la marginea lecturii. Carti uitate, scoase din uz si din circulatie din diferite motive, carti periculoase sau aparent inofensive. Cu toate acestea ele constituie pt FRR un zacamant urias cu un potential amenintat inca de spionajul publicitar, managerial, economic, zootehnic,industrial, militar si biologic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
